Autorul de science fiction William Gibson a emis ideea din titlul acestui articol într-un interviu acordat revistei The Economist cu mai mult de un deceniu în urmă, iar observația lui este în continuare validă. Automatizarea și robotizarea iau lumea prin surprindere. Automatizarea înseamnă reducerea contribuției umane în orice proces, deși vom vorbi mai ales despre procesele economice. Dispozitivele și procesele de economisire a forței de muncă au reprezentat un pilon al dezvoltării economice occidentale încă de la Revoluția Industrială, însoțite însă mereu de detractori care deplângeau efectele sociale. Mijloacele de reducere a aportului forței de muncă sunt din ce în ce mai capabile și mai accesibile, chiar și pentru sectoarele considerate anterior imune la automatizare. Aceste noi căi de automatizare includ locuri de muncă care necesită interacțiune umană, muncă clericală și orice altă formă de muncă, chiar intelectuală, care necesită un anumit grad de repetiție.

Roboții și slujbele

Putem clasifica aceste noi tehnologii, într-un cvartet devenită popular, după cum
urmează:

  • Automatizarea fizică cu roboți și drone
  • Automatizarea sarcinilor cognitive prin software – contabilitate, managementul inventarului, raportare, facturare etc.
  • Dezintermedierea prin intermediul revoluției digitale, creând efciență, dar și eliminând interacțiunea cu intermediari specializați
  • În plus față de acestea, avem tehnologii perturbatoare care pot spori tendințele de mai sus – blockchain, biotehnologia, nanotehnologia, imprimarea 3D

Acestea au fost analizate și în cadrul Forumului Economic Mondial din Davos, în mai mulți ani, dar în special în 2016, când a avut loc sub titlul de „A Patra Revoluție Industrială”.

La nivel concret, există o recunoaștere de la caz la caz a avansurilor în automatizare, care provoacă exclamații surprinzătoare de la ascultători, precum și declarații de rutină și vag optimiste ale roboților care preiau toate slujbele:

  • Roboții industriali sunt, desigur, deja o realitate în numeroase țări, inclusiv în China, care s-a bazat pe munca umană cu costuri reduse până acum, dar încearcă să se mențină competitivă și să încurajeze o industrie a roboților în baza cererii interne
  • Japonia are un hotel complet automatizat, cu un velociraptor robotizat ce se ocupă de zona de recepție;
  • Roboți care fac hamburgeri și pizza pentru restaurantele de fast-food
  • Chiar și clișeul american despre barmanul-student va deveni un lucru din trecut
  • Implementarea deja extinsă a sistemelor automate de check-out și de comandă. Bancomatele sunt un exemplu foarte familiar, iar serviciile automatizate la aeroport devin din ce în ce mai comune
  • Amazon construiește roboți de depozit pentru gestionarea inventarului și pregătește, de asemenea, să le vândă altora, ca să nu mai vorbim de planurile sale fanteziste pentru livrările cu drone
  • Munca casnică este în proces permanent de automatizare (dispozitivele de economisire a efortului există de aproape un secol – mașini de spălat, aspiratoare, mai nou aspiratoare autonome etc.)
  • De asemenea, îngrijirea vârstnicilor este automatizată, în special în Japonia
  • Autovehiculele ce se conduc singure se află pe punctul de a deveni un trend
  • Chiar și muncitorul care culege fructe și îndeplinește alte activități ce necesită dexteritate, care nu erau la fel de ușor de înlocuit prin agricultura mecanizată, sunt în curs de automatizare
  • Sistemele de ajutor automatizate sunt în curs de îmbunătățire rapidă. Chiar și telemarketingul se face acum de roboți, așa cum un editor al revistei Times a aflat, spre mirarea lui. Asistenții personali, cum ar fi Siri de la Apple, Alexa de la Amazon și sistemele automatizate de administrare și de comenzi, se dezvoltă rapid
  • Chiar și jurnalismul a început să fe automatizat, cu software de scris de secțiuni sportive, financiare și meteorologice, în special din moment ce concurența online a determinat editorii să fie primii de pe piață pentru a comenta noi informații.

La nivel sistemic, avem consecințe importante ale unor astfel de evoluții. Reducerea nevoii de muncă poate fie să închidă ușa imigrației ilegale de oameni slab calificați în SUA, fie pur și simplu să aglomereze sistemul de asistență socială cu persoanele neangajate deja prezente acolo, în plus față de cei peste 90 de milioane de americani care erau deja în afara forței de muncă, din cauza salariilor foarte mici și a prezenței unei plase de siguranță socială. Fostul CEO al McDonald’s, Edward Rensi, a fost nemulțumit de efectul noilor tehnologii:

„Am fost la Expoziția Națională a Restaurantelor și, dacă te uiți la dispozitivele robotice care vin în industria restaurantelor, este mai ieftin să cumperi un braț robotizat de 35.000 de dolari decât să angajezi un angajat care e ineficient și câștigă 15 dolari pe oră să prăjească cartofi prajiti… Asta cauza o pierdere de locuri de muncă în această țară, de nu veți crede.”

O prognoză a cercetătorilor de la Oxford a evidențiat că jumătate din locurile de muncă americane erau vulnerabile la automatizare în următorii 20 de ani. Moshe Vardi, om de știință în informatică de la Universitatea Rice, prognozează o rată globală a șomajului de 50% în următorii 30 de ani, ducând nu la o utopie, ci la o distopie.

„Ne apropiem de un moment în care mașinile vor reuși să depășească performanța oamenilor la aproape orice sarcină. Cred că societatea trebuie să se confrunte cu această întrebare înainte ca ea să devină realitate. Dacă mașinile sunt capabile să facă aproape orice lucrare pe care o pot face oamenii, ce vor face oamenii? Întrebarea pe care doresc să o prezint este dacă tehnologia pe care o dezvoltăm aduce, în ultimă instanță, beneficii omenirii?”

O companie de consultanță, Gartner, a prezis că o treime din locurile de muncă vor fi automatizate până în 2025. Un raport al directorului de cercetare Peter Sondergaard de la Gartner privind automatizarea:

„Gartner estimează că unu din trei locuri de muncă va fi transformat în software, roboți și mașini inteligente până în 2025. Noile afaceri digitale necesită mai puțină muncă; mașinile vor fi mai eficiente decât oamenii.”

Nu numai fabricile sunt afectate, ci și analiza financiară, diagnosticarea medicală etc. Același raport citează autorii studiului „A doua eră a mașinilor”, Erik Brynjolfsson și Andrew McAfee, care susțin că:

„Suntem la un punct de inflexiune. Primul mare punct de inflexiune din istoria omenirii a fost acum aproximativ 200 de ani, când motorul cu aburi a început revoluția industrială. Aceasta a fost o perioadă în care se vedea un întreg set de mașini noi, care ar putea automatiza puterea musculară, munca fizică. În ultimii ani, vedem un val de tehnologii care pot spori, automatiza tot felul de sarcini cognitive și credem că, în cele din urmă, acestea vor avea un efect la fel de mare sau chiar mai mare asupra umanității ca prima revoluție industrială.”

Un raport din 2016 al firmei de consultanță McKinsey a constatat că 59% din lucrările de fabricare ar putea fi automatizate în următorul deceniu, inclusiv 90% din sudori. 73% din munca în domeniul serviciilor alimentare ar putea fi automatizată, 53% din activitatea de vânzare cu amănuntul și 43% din activitatea de finanțare și de asigurări. Forrester Research a estimat o pierdere netă de locuri de muncă de 7% până în 2025 în Statele Unite, o viziune mai optimistă, în contextul participării scăzute a forței de muncă și al creșterii populației. Un raport al Forumului Economic Mondial, „Viitorul locurilor de muncă”, a plasat numărul job-urilor pierdute în Europa de Vest la 5 milioane.

Răzbunarea „regelui Ludd”

Munca a modelat tiparul societăților umane, reflectând complexitatea lor din ce în ce mai mare. Munca este un element de bază al clasei și locului în lumea și viața socială și asigură, pentru majoritatea oamenilor, singura lor miză de alocare a resurselor limitate în societate. Prin urmare, chiar dacă unii economiști (precum John Maynard Keynes) prevăd o viață de agrement civilizat și productiv ca progres tehnologic, realitatea pe termen scurt și mediu este că șomajul structural masiv a fost, este și va fi extrem de perturbator pentru modelele de viață stabilite.

Fenomenul Trump din Statele Unite a fost legat în repetate rânduri de declinul economic, social și moral al clasei de mijloc (în special) și al șanselor tradiționale de mobilitate socială. Economistul Charles Murray a descris efectele șomajului asupra formării și stabilității familiei, implicarea în cadrul comunității, participarea la biserică, exacerbarea unor vicii, precum alcoolul și drogurile, și așa mai departe. El a menționat că „o proporție semnificativă și în creștere a populației americane pierde virtuțile necesare pentru a fi membri ai unei societăți libere”. Automatizarea a reprezentat o mare parte din explicația pentru care locurile de muncă de clasă mijlocie pierdute în timpul recesiunii din 2008 nu s-au mai întors, ci au fost înlocuite cu locuri de muncă mai prost plătite, foarte multe cu jumătate de normă, fără protecții de tipul asigurării de sănătate incluse și cu cerințe scăzute de calificare. La nivel absolut, numărul de locuri de muncă a revenit la nivelul precedent, dar nu și la nivelul calității locurilor de muncă, sporind presiunea fiscală a programelor de asistență socială.

Statele Unite nu numai că au experimentat automatizarea (de aceea producția industrială este cea mai mare pe care a avut-o vreodată, în timp ce ocuparea forței de muncă a scăzut până la nivelul minim istoric), dar au pierdut locuri de muncă prin externalizarea producției și serviciilor către alte țări și prin nivelul fără precedent de imigrație legală (și ilegală) care a pus presiune de scădere pe salariile nativilor. Într-una dintre cele mai contestate curse electorale din istoria Statelor Unite, fiecare subiect a devenit o chestiune de manevră politică, cu excepția automatizării. Niciunul dintre candidații din 2016, Trump și Clinton, nu a îndrăznit vreodată să comunice o poziție cu privire la această problemă, pentru că nu au nicio soluție pentru această problemă care să fie digerabilă politic sau chiar sustenabilă pe termen lung.

Luddiții din Anglia începutului de secol al XIX-lea – urmași ai nebunului Ned „King” / „General” Ludd, care declarase război unui război de țesut industrial, furios că progresul tehnic aduce cu sine pierzania țesătorului de modă veche –, au astăzi epigoni „analogici” la excesele „digitale”.

Dar care sunt pericolele automatizării?

Paralele cu industrializarea

Tranziția forței de muncă către ocupații noi în timpul Industrializării a durat decenii, timp în care salariile în leagănul Revoluției Industriale, Marea Britanie, au crescut foarte puțin sau chiar au scăzut în termeni reali, potrivit lui Gregory Clark. Fumul, pericolele, munca copiilor, bolile profesionale și efectul alienant al muncii repetitive au fost fenomene tranzitorii (deși încă vizibile în 1906, într-o fază ulterioară a Revoluției Industriale, când americanul Upton Sinclair a publicat The Jungle).

Efectele se resimt și astăzi. Fiecare țară occidentală are un lobby agricol care extrage subvenții generoase pentru o industrie care mai angajează doar 1% din populație. Subvențiile sunt un testament nu numai pentru importanța securității alimentare, ci și pentru puterea lobby-ului agricol și a pretențiilor sale de importanță culturală. 40% din bugetul UE este încă dedicat agriculturii, uneori în mod explicit pentru a susține stilul de viață bucolic și tradițional pe fermele mici, care ar fi altfel nesustenabile din punct de vedere economic. Au apărut noi ideologii, create de străduința claselor care a urmat, pentru împărțirea excedentului economic dintre muncă și capital. Golden Age-ul din SUA a fost renumit pentru grevele sale violente, iar sindicalismul american a rămas puternic până în anii 1980, când politicile economice neoliberale i-au diminuat influența. Au existat și alte forme de luptă – chartiștii din Anglia, distributismul catolic începând cu enciclica „Rerum Novarum” emisă de Papa Leon al XIII-lea la 15 mai 1891, intitulată „Drepturi și îndatoriri ale capitalului și muncii”.

„Lăsați-l pe omul muncitor și pe angajator să încheie acorduri libere, și în special să-i lase să accepte în mod liber salariul; totuși, există un dictat al legii naturale mai imperios și mai vechi decât orice acord dintre oameni și anume că salariile nu ar trebui să fie insuficiente pentru a susține un salariat modest și frugal. Dacă prin nevoie sau frica de un rău mai mare, muncitorul acceptă condiții mai grele pentru că un angajator sau un contractant nu-i va permite să fie mai bine, el este victima forței și a nedreptății.”

Și, bineînțeles, îl avem Karl Marx, ai cărui ani de apogeu intelectual au coincis cu amploarea Revoluției Industriale și a noilor lupte. Moștenirea sa politică și economică a depășit cu mult condițiile care l-au inspirat. Putem prezice astfel că vom asista la noi modele de redistribuire a bogățiilor, noi relații de muncă și modele de furnizare de servicii guvernamentale din vistieria statului, noi ideologii care reglementează accesul la resurse și formarea statutului social și așa mai departe. Putem vedea chiar și unele tendințe care s-au format deja în țările occidentale și sunt susceptibile a continua și în viitor:

  • Susținerea capacității de consum prin datorie personală sau publică, pentru a acoperi stagnarea salariilor
  • Sporirea ocupațiilor redundante, menite să mențină o persoană ocupată și cu un statut social rezonabil în timp ce i se livrează lunar un salariu. Acest lucru este evident în administrațiile guvernamentale și în proliferarea personalului administrativ în locuri precum universitățile.
  • Pentru persoanele care nu pot fi încadrate în aria socială a activităților de muncă prestigioase și care devin un pericol social, înstrăinarea extremă devine posibilă și avem dezvoltarea (în special în SUA) a industriei închisorilor (împreună cu grupurile sale de lobby). Chiar și educația devine o formă de depozitare pentru persoanele fără loc de muncă pentru a păstra cele mai dezordonate elemente (în special tinerii) ocupați cu ceva
  • Modalitățile tradiționale de temperare a tendințelor tinerilor (muncă, căsătorie, creșterea copiilor, armata) au devenit opțiuni din ce în ce mai îndepărtate, contribuind la apariția unor tendințe auto-distructive. Din ce în ce mai mult, oamenii abandonează drumul spre o viață normală (ilustrat de cărți precum Bărbații în grevă de Helen Smith sau de fenomenul Hikikomori al Japoniei) sau chiar să se angajeze în construirea unui statut social alternativ prin bande criminale, jihadism sau activități antisociale
  • Odată cu dispariția locurilor de muncă, educația a devenit un „glonț de argint” pentru toate relele societății, deși există inegalități mari în distribuirea efectivă a capacității cognitive în societate. Clasa de mijloc americană, în special, a încorporat un număr mare de persoane care ar putea fi descrise drept „proletari bogați”, care nu aveau toate calitățile specifice pentru locuri de muncă care implică contact uman sau învățământ superior
  • Această „gândire magică” în ceea ce privește educația a condus la creșterea cererii de școlarizare și la standarde mai scăzute, precum și la creșterea costurilor de școlarizare care au alimentat expansiunea universităților. Astfel, studenții și-au asumat niveluri ridicate de îndatorare financiară pentru obiective educaționale
  • Acest lucru afectează potențialul de economisire, în special pentru pensionare și formarea familială cu costuri accesibile, generând probleme legate de creșterea natalității;
  • Problemele legate de capacitatea de angajare și de abilități comerciale apar devreme, deoarece angajarea tinerilor a scăzut semnificativ odată cu creșterea automatizării, creșterea imigrației, schimbarea preferințelor și a modelelor de muncă pentru persoanele care se află în educație mai mult decât oricând înainte, o piață dificilă a muncii și tipurile de educație care sunt urmărite. Acest lucru duce la rezultate mai grave mai târziu în viață.

Concluzie

În paradigmele economice anterioare, cei care ocupau locurile de muncă care au dispărut au fost în cele din urmă absorbiți în domenii noi, iar câștigurile economice generate de noile tehnologii au fost distribuite mai uniform în cadrul societăților, asigurând un nivel de trai mai ridicat pentru toți. Șansele ca acest lucru să se întâmple din nou au fost puse sub semnul îndoielii din cauza mai multor factori structurali care țin de economie, populațiile care asigură forța de muncă, dinamica globală a comerțului și stimulentele factorilor de decizie în afaceri și în alte domenii în ceea ce privește maximizarea profitului, minimizarea costurilor și redistribuirea atât a câștigurilor, cât și a pierderilor noii economii.