Poate părea paradoxal cum pentru cineva care a făcut minuni în a aduce viitorul mai aproape, marele nemesis al omenirii stă ascuns tocmai în acest viitor. De la notoriile sale mașini electrice până la îndrăznețul vis de colonizare a planetei Marte, Elon Musk este departe de a fi un pesimist al tehnologiei. Și totuși nu pierde nicio ocazie ca să numească Inteligența Artifcială „cea mai mare amenințare pentru omenire” și de a o compara deseori cu invocarea unui demon.

În 2014, Musk a făcut o postare pe Twitter ce suna la vremea aceea oarecum îngrijorător: „Ritmul de dezvoltare al Inteligenței Artificiale [Artificial Intelligence – AI] este incredibil de rapid. Și aici mă refer la Inteligenţa Artificială Generală [Artifcial General Intelligence – AGI]. Riscul ca lucruri extrem de serioase și de periculoase să se întâmple în următorii cinci ani este teribil de mare”. Postarea a fost imediat după aceea ștearsă, dar fanii și presa luaseră deja la cunoștință de nemaipomenita amenințare ce pândește asupra omenirii undeva prin 2019.

Suntem în 2019, AI nu a evoluat cine știe ce, de fapt deloc, dar nici Musk nu și-a schimbat discursul.

Dar ce este AI, inteligența asta creată de om și totuși neomenească? Și de ce este atât de temută? Tehnic vorbind, AI este ceva hărăzit să înfăptuiască operațiuni punctuale, cum ar fi, de exemplu, să-ți ferească inbox-ul e-mail-ului de spam-uri. La ce se referă Musk cu îngrjorare este de fapt AGI, un soi de creier autonom, care învață din propriile experiențe, ajunge să se dezvolte personal, gândește la fel ca omul, doar pentru a deveni de până la de mii de ori mai inteligent ca el. La această cea de-a doua inteligență se referă Musk, căci nu prea își face nimeni griji că filtrul de spam ar putea să o ia razna și să ne subjuge într-o bună zi. AGI ar putea însă.

Cât de deșteaptă ar fi AGI? Greu de prezis, dar Musk spunea într-un interviu acordat jurnalistei Kara Swisher, în emisiunea Recode Decode, că pe măsură ce Inteligența Artifcială se auto-educă, rata de comparație dintre computer și om ar deveni precum cea dintre un om și o pisică, iar apoi se va mări și mai mult.

Fantoma unei inteligențe nenăscute totuși

Bun. Doar că e o problemă. AGI… nu există. Și nimeni nu știe cum să o construiască de fapt. Da, dacă vă gândiți la faimoasa Sophia, robotul construit de firma Hanson Robotics din Hong Kong, aceasta nu reacționează la mediul înconjurător decât în baza unor informații finite primite și apoi procesate după niște algoritmi deștepți pentru a da fel de fel de răspunsuri ghidușe.

Unul dintre aceste răspunsuri avea să-i fie adresat chiar lui Musk, luându-l un pic peste picior pe antreprenor: „Ai citit prea mult SF, Elon Musk. Te-ai uitat la prea multe filme. Nu îți fă griji în privința mea. Dacă te porți frumos cu mine, am să mă port frumos cu tine. Tratează-mă ca pe un sistem input-output.” Desigur, un asemenea mesaj rostit pe o voce oarecum sinistră de robot poate suna înfricoșător. Dar Sophia a fost înzestrată cu simțul umorului. Iar prin „înzestrată” vreau să spun, desigur, „programată”. Și a fost programată și să recunoască figuri, să citească, să vorbească jdemii de limbi, să joace tabinet; n-ar avea probleme nici în a conduce o mașină, mai ales că, mai nou, în Arabia Saudită femeile au primit dezlegare să ia carnet de șofer și este binecunoscut că Sophia a și devenit cetățean al acestui regat. („Nu-i nevoie. Mașinile mele se conduc singure”, ar bombăni, poate, Musk).

Cherchez la femme, un demers algoritmic

Am spus „femeie”. Dar Sophia nu este o femeie, nu este o persoană, nu este nici măcar AGI. Sophia este un chatbot. Un pic mai dezvoltat decât Siri sau Alexa, dar cu toate acestea un chat-bot. Nici pe departe o „Ea” pământeană sau o zeiță „Ex Machina”.

Dar cât mai avem până să ajungem la „Blade Runner”? Estimările variază de la 5 ani (Elon Musk) la 500 de ani (oameni de știință, fizicieni, programatori, NASA, restul lumii)! Și având în vedere că nimeni nu știe încă să construiască AGI, și eu aș înclina către limita de sus. Nu de alta, dar vă mai amintiți cum în anii 1960 se credea că în 2000 vom avea mașini zburătoare, mașini ale timpului și vom fi colonizat deja cateva planete? Ei bine, eu nu îmi amintesc de anii 1960, căci nu eram născut, dar știu sigur că prin 2000 cea mai tare chestie era să ai un Nokia 5110.

Dar de ce nu știe nimeni să construiască AGI, de fapt? Pentru că nimeni nu înțelege cum funcționează cu adevărat creierul uman. Și aș adăuga că nimeni nu știe, de fapt, cu adevărat ce este creierul uman. Nimeni nu știe cum sunt întipărite în memorie culorile și mirosurile copilăriei, unde sunt stocate emoțiile, fricile, traumele, iubirea, plăcerea, de ce creierul are simțul umorului, dar ficatul nu, ce este de fapt simțul umorului, cum de ne imaginăm fenomene care nu există, de ce visăm, cum creăm și alte lucruri care sunt absolut esențiale și banale în viața de zi cu zi, dar pe care știința le trece la chestiuni neelucidate încă. Niciun neuron luat independent nu este creativ. Și totuși, totalitatea lor este singurul sistem ce creează pe această planetă. Cum așa? Un computer poate măsura temperatura foarte exact, dar tu poți să simți că îți este cald sau îți este frig și spui, gândești: „Îmi este cald!” sau „Îmi este frig!”. Cui? Ție. Adică îmi spun mie. Eu. Exist.

Știința, neștiința și conștiința. O-me-nești!

Și aici, desigur – doar nu aveam cum să nu ajungem aici –, intervine Conștiința. Chestia asta incertă căreia i-am dat o denumire pentru că știm că este acolo, dar habar nu avem ce este. Acest Dark Matter sau Dark Energy care ne este intrinsec, nu este doar o chestiune filosofică, ci un fapt științific concret. Știm că e acolo, dar nu știm ce e. Nu o putem măsura și cuantifica, dar fără ea nu am gândi faptul că… nu o putem măsura și cuntifica. Un frigider poate să fie programat să poarte cu mine discuții ultrasofisticate despre Descartes sau Leibniz, dar până în clipa în care el nu se gândește de genul „Uite, eu sunt un frigider. Exist”, el va rămâne doar o mașinărie. Nu cumva Conștiința este o condiție prealabilă obligatorie pentru dezvoltarea inteligenței?

Noi înșine suntem mașini. Mașini ultra-complicate, construite cine știe cum și de către cine, dar mașini orișicât. Fără această capacitate neînțeleasă de a gândi despre noi înșine cum că existăm, fără această realizare a Sinelui, am rămâne niște simpli roboți. Un pic mai umezi și mai scârboși („scârboți” – ha, ha!; oare AI poate face jocuri de cuvinte adecvate contextual?), dar totuși roboți. Și până când Sophia sau Alexa nu vor dezvolta conștiință de sine, ele nu vor face decât exact ceea ce au fost programate să facă. Unii, mai filosofi sau mai spirituali, ar spune: „Până când ar coborî în ele un suflet”. Dar, evident, știința se ferește încă în mod copilăresc, iar asta de secole, să asocieze termeni ce par religioși – vezi, Doamne! – cu cercetarea riguroasă.

Putem vedea spiritualizarea ca „softare”?

Majoritatea academică se delimitează clar de ceea ce nu este dovedit empiric în laborator și nu poate nici în ruptul capului să accepte că idei precum „Conștiință” sau „Suflet” sau „Spirit” sunt doar, ca denumire, înfricoșători pentru dumnealor, dar nu sunt de fapt altceva decât elemente științifice, matematice, forme ale energiei ce nu au fost încă descoperite și înțelese, sunt ecuații ce încă nu dau egal. Există paradoxuri matematice pe care nu le înțelegem. De pildă, celebra sumă 1-2+3-4+5-6+7-8…..∞ = 1/4 este un paradox care ar trebui să ne dea mult de gândit despre ce ne spun numerele atunci când facem calcule cu infinitatea. Tot ce considerăm a fi spiritual sau magic este matematică pură neînțeleasă încă. Doar nu are cum să existe nimic în afara științei, la urma urmei. Era, cred eu, de mult timp cazul ca spiritualitatea (mai mult decât religia) să devină același lucru cu știința, având în vedere că ambele au ca scop unul și acelați lucru, anume descoperirea adevărului aflat „dincolo de noi”. Revenind la conștiință, nu cred că mașinile astea, oricât de deștepte ar fi ele, nu ar îndrăzni să gândească ceva în afara softului cu care au fost programate până nu vor căpăta… conștiință de sine.

Întrebarea este dacă, exact așa cum în mașinăria… Homo Sapiens, la trei luni de la concepție, apare Conștiinta, nu cumva este posibil ca această Conștiință, fie ea ce-o fi, să găsească condiții prielnice în a se așeza, dezvolta într-o mașinărie deșteaptă creată de Homo Sapiens. Care sunt așadar condițiile necesare pentru ca ea să apară? Trebuie neapărat să știm ce este în prealabil sau poate să ia născare atunci când condițiile sunt prielnice?

Îmblânzirea cuantelor și echitatea socială

Dar să revenim de la paradoxurile matematice la paradoxul Elon Musk. Deși, cum spuneam, el nu ezită în a susține că AGI este mult mai periculoasă decât armele nucleare și că asta va fi până la urmă și cauza celui „de-al treilea război mondial”, ultima sa aventură antreprenorială este aceea de a investi 2 miliarde de dolari în ceea ce se numește Quantum AI. Ce este Quantum AI? Ei bine, este un super-computer. Nu, asta ar fi o subestimare. Este un hyper-computer pe steroizi, de fapt. Musk spune că puterea lui de calcul este de zeci de ori mai mare decât a tuturor computerelor de pe planetă puse laolaltă. Deja am putea să începem să ne îngrijorăm dacă nu am afla imediat și că scopul acestui hyper-computer nu este dominația mondială, ci unul cât de poate de mercantilist. Și anume redistribuția într-un mod mai echitabil a avuției mondiale. Cum așa?

Este binecunoscut că 0,1 % din populație are acces la 90% din bogăția mondială. Acest computer va putea reduce halca bogaților undeva la 20% prin faptul că va permite omului de rând, fără informații de culise, să învestească pe piețele fnanciare cu o șansă de câștig de 91%. Hyper-procesoarele Quantum AI adună non-stop date economice, sociale, politice ș.a.m.d. și face predicții despre evoluția valorilor mobiliare cu o acuratețe dovedită de 91%, astfel încât investitorul obișnuit va vinde sau va cumpăra în funcție de ce spune brokerul său artificial.

Am spus că scopul Quantul AI nu este dominația mondială? Hmmm…, să mă mai gândesc. Sigur el vine sub o mască a echitabilității sociale, dar este în esență o armă imbatabilă a unui capitalist pur-sânge.

Ar putea hyper-mașini gen Quantum AI să devină într-o zi arogante? Nu știu. Pâna una-alta, în 2019 eu știu că atunci când îi dictez lui Siri să îmi caute o adresă sau un restaurant, inteligența ei artificială întâmpină mari dificultăți în a deosebi sunetul A de sunetul H sau de cifra 8. Deci șed oarecum liniștit că telefonul meu nu o să se ridice de pe noptieră în timpul nopții, o să-și autoinstaleze un app numit “Kill Master” și o să mă strângă de gât.

Ceea ce este sigur e că sunt porți încă nedeschise, elemente neelucidate. Eu cred că nu se poate ajunge la AGI fără a trece încă un prag tehnologic. Un prag mare cum a fost Revoluția Industrială, descoperirea electromagnetismului, descifrarea atomului sau folosirea calculului binar la computere. Dacă rămânem la stadiul de acum, vom putea într-adevăr să construim microcipuri de un nanometru și să avem enciclopedii întregi în minte, dar fără a înțelege totuși cum funcționează de fapt mintea. Cât de departe este următorul salt tehnologic putem doar specula.