Problematica limbajului s-a integrat formației logico-filosofice și psihologice a lui Titu Maiorescu, beneficiind de aprecieri de excepție din partea acestuia, care au intrat și au rămas pentru totdeauna în fondul științific național. La 5 ianuarie 1866, el nota: „Astăzi mi-a venit în minte că o adevărată carte de logică ar fi «Logică și gramatică». Trebuie început de la egipteni și arătat cum la ei scriere și limbă se țin împreună și apoi din limbă (gramatică), ca una ce e Logică încarnată, scoasă Logica. Precum din aritmetică și geometrie a fost luată metafizica apriorică (estetica transcendentală), tot așa trebuie scoasă Logica din limbă” (Însemnări zilnice). Atât în plan interpretativ, cât și în plan educativ, cele două științe, logica și gramatica, se întrepătrund, ceea ce face ca procesul învățării organizate să le ia în considerare într-o deplină asociere tematică și metodologică. Considerând că „regenerarea poporului român începe de la cultivarea limbii”, Titu Maiorescu propune ca gramatica să fie tratată rațional și, în același timp, să fie predată practic prin utilizarea principiului „de la cunoscut la necunoscut”.

În viziunea lui Maiorescu, relația dintre logică și limbaj se fundamentează prin două procese: „bunătatea alfabetului”, ca valoare înscrisă în sfera cognitivului, și „raportul logico-gramatical” dintre noțiune și cuvânt. „Limba este focul în care reprezentările obiectelor își mistuiesc aproape toată materialitatea și nu lasă decât ideea lor abstrasă și generală”, spunea acesta în Logica. În legătura dintre cuvânt și noțiune, Maiorescu vede principala motivație a unui fenomen lingvistic care nu poate să nu preocupe lumea specialiștilor și, îndeosebi, a celor care au în competența lor misiunea educativă. „Niciun popor nu mai vorbește peste un timp oarecare cum a vorbit într-o epocă dată. Și noi astăzi nu am mai înțelege, fără studiu special, limba noastră de acum o mie de ani, chiar dacă ne-ar fi rămas vreo tradiție literară din acest timp”, avertiza Maiorescu, tot în Logica. Simultan cu transformarea „tăcută” a cuprinsului noțiunilor în laboratorul intelectual al omenirii, are loc o schimbare corespunzătoare a formelor exterioare ale noțiunilor, adică a cuvintelor.

Dedicăm acest număr al revistei Laudatio, o modestă, dar ambițioasă continuatoare contemporană a gândirii și limbii lui Maiorescu, dialogului subtil care s-a înfiripat încă din epoca lui și dăinuie până astăzi, între devenirea culturii româneși destinul civilizației francofone.