Un articol de Raluca Șancariuc și Alex Ceaușescu

Cercetătorii sunt, poate, unii dintre cei mai norocoși oameni, căci materia primă cu care lucrează – ideea – vine aproape întotdeauna gratis… Trebuie doar să știi unde și cum să o cauți. Aceasta ne deschide atât de multe posibilități de a ne aduce contribuția la progresul cunoașterii, încât aproape că devenim vinovați atunci când nu o facem, în ciuda oportunităților. Așadar, odată ce am luat-o pe drumul cercetării și deci ne-am simțit apți pentru asta, mai trebuie doar puțin interes, în rest (îndrăznim să spunem că) le avem pe toate.

Cu aceste gânduri în minte am plecat, în luna mai, în căutare de idei. Ambiția ne-a purtat către o reuniune desfășurată cu participarea, printre alții, a unor laureați ai Premiului Nobel pentru economie: Eric Maskin, laureat în anul 2007 pentru lucrări legate de teoria concepției mecanismelor, și Oliver Hart, laureat în anul 2016 pentru contribuțiile sale la teoria contractelor. Lor li s-au alăturat alte personalități din lumea economică, precum Olivier Blanchard, președintele American Economic Association și fostul economist-șef al Fondului Monetar Internațional, Sergei Guriev, economistul-șef al Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare, Debora Revoltella, economistul-șef al Băncii Europene de Investiții, precum și președintele Croației – țara gazdă –, care a susținut un discurs în deschiderea evenimentului punctând necesitatea formării unei generații de tineri bine instruiți pentru un viitor de succes al Europei. Pe lângă aceste nume importante, la conferința intitulată Challenges of Europe – Growth, Competitiveness, Innovation and Wellbeing, aflată la cea de-a 13-a ediție, au participat zeci de profesori universitari și câteva sute de reprezentanți din mediul de business și din lumea academică din Europa și nu numai.

Participarea la conferință a fost condiționată de transmiterea și acceptarea unei lucrări de cercetare care urma a fi prezentată în cadrul evenimentului. Am ales transmiterea lucrării tocmai la secțiunea care nu oferea publicarea ulterioară a acesteia, interesul participării fiind cel al obținerii de feedback consistent și avizat, care să permită apariția articolului la un moment viitor, însă într-o versiune mai matură și deci de o calitate mai ridicată. Poate că o astfel de alegere ar fi considerată de unii drept un gest de curaj academic, într-un mediu în care suntem condiționați de cantitatea și nu de calitatea cercetării științifice.

Scopul participării a fost împlinirea căutării de idei, și am găsit, firește, unele dintre cele mai îndrăznețe: de la faptul că în Europa emergentă mai sunt încă multe de „făcut” (pe plan economic, politic, social) pentru ca aceasta să funcționeze la potențialul real și să-și găsească cea mai dreaptă cale spre atingerea nivelului economiilor dezvoltate, până la modul în care investiții bine-țintite pot susține un asemenea deziderat. S-au dezbătut teme dintre cele mai variate și complexe, despre care credem că fiecare ar fi putut reprezenta subiectul (cel puțin) al unui articol științific în sine: de la creștere economică la competitivitate în mediul de afaceri, de la inovare la dezvoltare urbană și regională, de la oportunitățile de care beneficiază cele mai noi state membre UE la provocările cu care se confruntă economia Uniunii în ansamblu, totul într-un climat în care până și ideile contradictorii își găseau o armonie aparte.

Dincolo însă de învățămintele economice aplicate, am înțeles, fiecare dintre cei prezenți, care este rolul evenimentelor de socializare reală din lumea intelectuală, acolo unde iau naștere și se dezvoltă idei de valoare, dincolo de contextele în care „bifarea” reprezintă unica rațiune.