În ultima vreme avem de a face cu o invazie de rețete despre cum să ne ferim de fenomenul știrilor false. În contextul mondial actual, în care războiul s-a mutat pe un plan incert și alunecos, fenomenul știrilor false a luat amploare și astfel au apărut și rețete de a ne feri sau mai degrabă, de a ne lecui de acest fenomen. Mă voi referi mai cu seamă la una dintre ele, probabil cea mai răspândită, dar și cea mai nefuncțională. Aceasta se referă la modul în care noi ne procurăm informația și la modul în care verificăm dacă această informație este sau nu în conformitate cu realitatea. Această rețetă este mai întâi circulară, căci ea ne propune să verificăm cel puțin trei surse după ce avem îndoieli cu privire la o știre sau alta și apoi să ne îndreptăm către un anumit punct din care să plecăm în suspectarea unui nou fakenews, dar de data aceasta trebuie să folosim sursa care ne-a procurat informația pentru a ajunge la concluzia că acea știre îndoielnică la care am avut acces este cu adevărat falsă.

Mi s-a părut cel puțin suspect faptul căîn această metodă de a ne feri de știrile false nu am găsit menționat nici măcar o dată termenul de rațiune, de logică sau de judecare a știrii ca atare, dar până să ajungem aici va trebui să ne întrebăm puțin cu privire la practicitatea metodică a teoriei.

În primul rând, nu înțeleg care este criteriul de separare între o știre îndoielnică, sau suspectă, și o știre care nu ridică semne de întrebare. Dacă criteriul de separare este dat de tonalitatea cu care citim titlul sau de modul în care percepem într-un oarecare fel o oarecare știre, atunci ar fi mai bine să ne pogorâmundeva în gândirea mistică a secolului 11 și să rămânem acolo.

În al doilea rând, exercițiul căutării în cel puțin trei surse la fiecare știre care ni se pare susceptibilă este absolut imposibil. Pe de o parte pentru că fluxul știrilor esteenorm și nu am avea timp fizic să urmăm această procedură, pe de altă parte, pentru că procedura în sine este problematică și de cele mai multe ori inutilă. Ne putem lovi aici de doi factori care ne pot încurca: 1. Fie accesăm site-uri la fel de dubioase care ne confirmă știrea; în mod constant știrile fakenews sunt finanțate și astfel apar în primele slide-uri și atunci probabilitatea ca noi să le accesăm este mare; 2. Fie găsim știri care afirmă și altele care infirmă; adică ne putem lovi de 3 știri care propagă aceeași știre și de 4 care susțin contrariul (Și atunci ce facem? Ne apucăm să facem un calcul matematic să vedem care-s mai multe și să le credem pe cele mai răspândite?).

Desigur, firul acestei deconstrucții poate continua, dar nu mai are nici un sens, am văzut deja unde se ascunde greșeala – nu există nici o practicitate a acestor metode care mai de care mai absurde și mai zurlii.

Fenomenul fakenews nu poate fi înlăturat printr-un soi de metodă care să funcționeze precum o mașinărie, tocmai din acest motiv avem nevoie de rațiune, nu de metode și principii regulative – cele din urmă se folosesc pentru altceva…

Și totuși cum anume ne dăm seama că avem de a face cu un fakenews, doar există o infinitate de posibilități în lume care pot fi accesate sau actualizate oricând?

Mai întâi ar trebui să observăm că nu toți oamenii sunt afectați sau păcăliți de știrile false, ci doar aceia care nu dispun de o autonomie a gândirii. Această autonomie îi oferă cititorului, pe de o parte, un aparat critic, iar pe de altă parte, firul logic al textului și plasarea lui într-un anumit context. Aceste chei cu care se pot deschide ușile în spatele cărora se ascunde fenomenul se regăsesc doar la indivizii ce au ca abilitate existențială această gândire autonomă. În general, acest fenomen poate fi similar cu teoria conspirației. În acest tip de teorii totul este logic până la un moment dat când, fie se rupe firul logic, fie explicația este defectuoasă, fie este pur și simplu o deplasare fantasmagorică de la discursul propriu-zis. Astfel, gândirea autonomă poate sesiza lesne orice fel de ruptură de acest fel prin cheițele menționate mai sus.

Dar ce ne facem cu oamenii care nu au abilitatea sau posibilitatea de a căpăta o astfel de gândire autonomă?

Din păcate, nu există nici un fel de metodă sau rețetă prin care acești oameni să fie feriți de fenomenul fakenews. După cum am observat printr-un singur exemplu, metodele folosite nu pot avea o practicitate și nu pot obține efectul scontat, tocmai din acest motiv va trebui să ne ridicăm cât mai aproape de ideal și să încercăm să formăm prin educație această autonomie a gândirii.