Pledoarie pentru Enciclopedia Juridica Româna – un proiect academic monumental

O enciclopedie a dreptului românesc este un vis vechi al comunității noastre juridice, dar, chiar dacă ideea va fi sedus mai multe minți, complexitatea, amploarea și dificultatea împlinirii în timp a proiectului au fost, de fiecare dată, obstacole dificile în calea punerii ei în operă. În ceea ce mă privește, am nădăjduit mereu, încă din timpul studiilor doctorale la Facultatea de Drept a Universității Babeș-Bolyai, de-a lungul carierei mele universitare, științifice și juridice, ca o lucrare enciclopedică de mari dimensiuni, o operă monumentală care să cuprindă în esență concepte, teorii, principii, reguli, proceduri, definiții, termeni specifici, ramuri și instituții, să fie realizată și în spațiul științelor juridice din România.

Privind din orizontul istoriei, a trebuit să treacă mult timp, să se schimbe vremurile și regimurile, să intrăm în era libertăţii și a democraţiei pentru ca un proiect de asemenea amploare să devină posibil. În decursul anilor, care nu sunt puţini, ideea s-a cristalizat din punctul de vedere al conceptului, al structurii și al conţinutului, căpătând o identitate tot mai clară.

Am început să definim primii termeni ai lucrării în anul 2008, cu un colectiv restrâns de autori, ca proiecţie având în faţă, la acel timp, o lucrare de mari dimensiuni, complexă și completă, care își propunea rezolvarea multor necunoscute, nemaiîntâlnită la noi, în aria știinţelor juridice. A fost un moment obiectiv generat de raţiuni politice și administrative, izvorât, atunci, dintr-o necesitate juridică a adoptării unor noi coduri: Codul civil, Codul de procedură civilă, Codul penal, Codul de procedură penală și Codul fiscal. Odată cu aprobarea noilor coduri, tot ce se lucrase până în acel punct – și se lucrase mult, acumulat într-un material scris important – a fost practic abandonat. După momentul de sincopă și de blocaj, am reluat totul, aproape de la capăt, cu un colectiv refăcut și încrezător, mult mai motivat știinţific și moral, care a depus un efort constant și încărcat de mari dificultăţi metodologice, de organizare și de redactare.

Trebuie menţionată buna colaborare cu profesioniștii de la Editura Academiei și de la Editura Universul Juridic, cărora le mulţumesc pentru deosebita diligenţă, pentru spiritul de cooperare și răbdare.

Enciclopedia Juridică Română este o lucrare de mari dimensiuni, care își propune să cuprindă informaţia știinţifică și culturală, esenţială și relevantă din domeniul știinţelor juridice românești. Din punctul de vedere al structurii și conţinutului, opera cuprinde: noţiuni, concepte, instituţii, personalităţi, publicaţii, termeni specifici, ramuri de drept, coduri, o lucrare fundamentală pentru știința dreptului, pentru cultura și civilizația românească, o carte care să rămână peste generaţii.

Enciclopedia va fi o operă importantă pentru domeniul știinţelor juridice, pentru specialiștii și profesioniștii dreptului, pentru magistraţi, avocaţi, consilieri juridici, executori judecătorești, notari, dar nu numai pentru ei. Mai concret, Enciclopedia va fi o sursă știinţifică de informare, de studiu și cercetare, un izvor de informaţie autorizată, un instrument de lucru pentru universitari, pentru cadre didactice în general, pentru cercetători, pentru studenţi, masteranzi, doctoranzi, cercetători postdoctorali, din domenii diverse, pentru mediul de afaceri, antreprenori; așadar, pentru un public larg. Acesta este și sensul unei enciclopedii: să ofere informaţie calificată, girată de specialiști în domeniu, tuturor celor interesaţi.

Alături de toţi cei pe care i-am ispitit, cucerit și determinat să participe la efortul zidirii acestei opere, văd Enciclopedia ca pe o poartă deschisă către un univers fascinant, de dimensiuni impresionante: dreptul, științele juridice. Mai mult decât atât, credem că Enciclopedia constituie o necesitate și o datorie istorică a științei dreptului, a culturii și civilizației românești.

Proiectul Enciclopediei este iniţiat și se desfășoară în cadrul Universităţii Titu Maiorescu, în parteneriat cu Institutul de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” (ICJ) al Academiei Române. Titu Maiorescu, fondatorul culturii și civilizaţiei românești moderne, este nu numai un nume prestigios, ci și un blazon spiritual și cultural, care trebuie onorat la nivelul educaţiei academice și al cercetării știinţifice. De aceea, mi se pare nu numai onorant, ci și potrivit ca Universitatea care poartă numele lui Titu Maiorescu, ilustrul întemeietor al instituţiilor culturale ale României moderne, să participe la realizarea Enciclopediei Juridice Române.

Proiectul, așa cum arătam, se bucură de susţinerea și de girul Academiei Române, lucrarea fiind editată prin parteneriatul realizat cu Institutul de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei. Merită subliniată excelenta colaborare desfășurată în cadrul acestui parteneriat, de înaltă valoare academică, prin implicarea profesorului universitar Mircea Duţu, Directorul ICJ, și a altor cercetători ai ICJ. Prin alianţa știinţifică și editorială dintre Universitate și Institutul de profil al Academiei, am creat un cadru știinţific de elită pentru realizarea proiectului Enciclopediei, din care fac parte nume importante ale știinţelor juridice, ale cercetării știinţifice și ale învăţământului superior din România.

Un eveniment important în istoria lucrării noastre l-a constituit Lansarea oficială  a proiectului  științific  național „Enciclopedia Juridică Română”, la 16 aprilie 2015, în Aula Academiei Române. Lansarea s-a bucurat de o participare prestigioasă, formată din conducerea Academiei Române, personalităţi de marcă ale lumii academice, membri ai unor instituţii emblematice din domeniul juridic, între care: Uniunea Juriștilor din România, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, Asociaţia Magistraţilor din România, Consiliul Superior al Magistraturii, Uniunea Naţională a Barourilor din România, Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România, reprezentanţi ai facultăţilor de drept, universitari, cercetători știinţifici, doctoranzi, masteranzi și studenţi. Ne-a rămas în memorie discursul magistral al academicianului Alexandru Surdu, vicepreședinte atunci al Academiei Române, intitulat „Vremea judecătorilor”, discurs ce a fost întemeiat cultural, inclusiv pe izvoare biblice, o pledoarie pentru importanţa și rolul justiţiei într-o societate democratică, uzând și de exemplificări per a contrario din regimul comunist, pentru educaţia juridică a cetăţenilor și a tinerelor generaţii, ca mod de a edifica o lume armonioasă, guvernată de principii, legi și norme.

Chiar dacă mulţi termeni, de natură conceptuală ori instituţională, pot genera diferenţe de viziune și interpretare, având în vedere faptul că lucrarea este scrisă de personalităţi ale dreptului, autori, teoreticieni și practicieni de marcă, nu uităm nicio clipă natura și sensul operei pe care o realizăm. Enciclopedia nu este un manual ori tratat de drept, în care autorul își prezintă propriile teorii și interpretări, venind, uneori, cu propuneri de lege ferenda, ci o lucrare obiectivă, de sinteză, construită pe baza analizei și selectării critice a informaţiei știinţifice relevante. Enciclopedia promovează o abordare imparţială care surprinde esenţialul în definirea termenilor, fără ca autorul să intre în dispute teoretice ori polemici subiective, dar și fără să oculteze existenţa controverselor știinţifice relevante. Astfel, se oferă informaţia necesară, obiectivă știinţific, sintetizată și esenţializată cu privire la conceptele tratate.

Un aspect esenţial al Enciclopediei îl reprezintă aria de explorare a lucrării în „geografia” tematică a știinţelor juridice. Fiind o enciclopedie a dreptului românesc, Enciclopedia Juridică Română are ca spaţiu de investigare, într-o abordare diacronică, sistemul de drept românesc, dar analizând și prezentând sintetic noţiuni, concepte, instituţii, norme, acte, legi, personalităţi și publicaţii din spaţiul nostru. În același timp, marii gânditori și teoreticieni, personalităţile de anvergură universală (care au contribuit la dezvoltarea  dreptului, de pe vremea Imperiului Roman și până în era contemporană), teoriile, principiile, doctrinele, adagiile, expresiile, care sunt parte constitutivă a fiinţei atemporale a Dreptului, nu pot fi lăsate la o parte.

Nu este de conceput o Enciclopedie Juridică Română în care să nu apară marii legislatori și juriști ai istoriei sau gânditori care au influenţat fundamental evoluţia dreptului, nume ca Iustinian, Ulpian, Solon, Hegel, Napoleon etc. Dreptul românesc își are originile, prin legea pământului și prin dreptul francez, în dreptul roman. De asemenea, el s-a dezvoltat și evoluează în cadrul știinţei dreptului, al culturii și civilizaţiei europene. Trecerea sub tăcere a surselor, a conceptelor, a marilor figuri europene și universale ar însemna ignorarea rădăcinilor și a izvoarelor, scoaterea dreptului românesc din cadrul istoric al apariţiei și evoluţiei lui. Iar în materie editorială, ar determina crearea unei opere incomplete, vulnerabile în însăși filosofia alcătuirii ei. Prin urmare, în baza unei viziuni comprehensive, care situează dreptul românesc în cadru universal, Enciclopedia realizează această deschidere firească, în spaţiu și timp, integrând în structura ei concepte, teorii, instituţii și acte emblematice din știinţa dreptului, din cultura și civilizaţia universală.

Ca întindere, Enciclopedia Juridică Româna este concepută în 8-10 volume, începând de la litera A și încheindu-se cu litera Z. În această structură, un volum separat, la care se lucrează deja, este dedicat Personalităților științelor juridice românești, din istoria dreptului nostru și din perioada contemporană. Enciclopedia acoperă întregul alfabet, întregul domeniu al științelor juridice, dar se extinde și în domenii conexe, complementare, vizând astfel logica, filosofia, cultura și civilizația juridică în ansamblul lor. Fiecare volum acoperă un interval din alfabet, care adună între coperte științele juridice din spațiul nostru, domeniu fundamental care a contribuit în chip major la dezvoltarea și evoluția civilizației românești.

Lucrarea, în ansamblul ei, este dedicată și se situează sub auspiciile Marii Uniri, visul de secole al românilor, punctul cardinal care i-a orientat întregul mers prin istorie neamului românesc. Este un mod știinţific, academic și cultural de a celebra Marea Unire, printr-o lucrare fundamentală care depune mărturie pentru istoria și civilizaţia românească, pentru lungul și sinuosul drum pe care l-a parcurs devenirea prin milenii a poporului român, proces în care – de la Dreptul Roman până la Dreptul Român actual – Pravila, Legea, Justiţia au jucat un rol major, fiind coloana vertebrală a acestei creșteri istorice. În această ordine logică, avem conștiinţa și convingerea că, în continuare, Știinţele Juridice și Justiţia vor contribui la dezvoltarea și înflorirea pe toate planurile a democrației și civilizației românești în Uniunea Europeana și în restul lumii.

Privind înainte, în viitorul care nu așteaptă, în viziunea noastră, lucrarea pe care o edificăm are toate șansele să fie o operă grandioasă, un monument al științei și civilizației românești, dar până acolo este o cale lungă de străbătut. Sperăm să o parcurgem împreună și, având știința, inteligența, creativitatea, răbdarea și toleranța de partea noastră, să edificăm Opera. Visez la momentul din viitor în care, peste volumele tipărite, îl vom așeza pe ultimul, putând cu toții exclama: Finis coronat opus! Vom avea o construcție masivă și solidă, vom avea Enciclopedia. Abia atunci, mutatis mutandis, vom putea spune, și noi, ca Horațiu: „Exegi monumentum…”. Am ridicat un monument al științei juridice, al culturii și civilizației românești care să rămână generațiilor viitoare!