Legea și reforma educației se fugăresc una pe alta

– Ce faci? Ai intrat?
– Am intrat!
– Cu cât?
– Cu doi… și încă un număr, care se pierde în goana bicicletei.
– Bravo!
Felicitarea strigată peste șosea rămâne-n urmă, repetată:
– Bravo lui! Bine că i-a ajutat Dumnezeu, că e-un copil cuminte!
Trei profesori salutați de un biciclist, elev al lor, se bucură de reușita lui. Tocmai s-au afișat rezultatele la admitere la liceul din deal. Secvența, nu mai lungă de trei secunde, e dintr-o vară de la mijlocul anilor ’80, din fața unei școli de țară. Cu alte personaje, e repetabilă și azi. Nu înseamnă că școala noastră a rămas pe loc. S-a sucit ca omu-n somn și s-a trezit pe-aceeași parte pe care se culcase.

Nota 2 (doi), notă de trecere

La admiterea în liceu din 2018 s-a intrat cu 2,16, cu 2,08…, 2,03, a fost bun și 1,89 (la Buhuși, în județul Bacău). Numai în București sunt 17 licee unde admiterea s-a putut și cu medii de doi și ceva. În același timp, au fost colegii naționale unde media de admitere nu a coborât sub 9,61 („Sfântul Sava” din București), 9,57 („Tudor Vianu” din București), 9,50 („Gheorghe Lazăr” din București), 9,45 („Emil Racoviță” din Cluj-Napoca și „Mihai Viteazul” din București). Cum repartizarea o face computerul după dorința candidatului, se zice că meritul la admitere (ca și rușinea) nu aparține liceului, care e doar un primitor. Spunând asta, rămân ignorate prestigiul și valoarea care atrag, așa cum rămâne și se perpetuează „faima” proastă.

Pentru rezultatul de moment al admiterii, decisivă este media la evaluarea națională. Contează în proporție de 80%. Au promovat-o vara aceasta 73,5% din totalul celor  prezenți, la rândul lor reprezentând 94,8% din cei înscriși. Mai departe, și mai cuprinzător, dimensiunea reală a promoției este trecută sub tăcere ca întotdeauna de Ministerul Educației Naționale.

Rezultatele la examene arată starea educației româneşti, mai ales când se referă la evaluarea națională, un examen privind partea obligatorie a educa iei instituționalizate, adică cea generală, fără care nu se poate nimic mai departe – în şcoală şi în viață. Ba nici partea obligatorie a şcolii n-o măsoară pe de-a-ntregul evaluarea națională, din moment ce ea se susține după opt clase, când învățământul obligatoriu nici nu e terminat, pentru că ultima clasă obligatorie este a X-a. După statistica promovării, şcoala obligatorie nici măcar dusă până la capăt se arată cu bunăvoință accesibilă abia pentru trei sferturi dintre cei care trec prin ea, inclusiv prin evaluarea care nu poate fi considerată finală. În calcule nu intră cei care se pierd pe drum prin abandon şi cei care nu se înscriu pentru evaluare. Ei sunt dispăruți pentru statistica sistemului, însă prezenți ca realitate apăsătoare pentru societate şi pentru ei înşişi.

Evaluarea de moment are pondere prea mare în admiterea la liceu

Prof. Mariana Sideriaş, directoarea Şcolii Gimnaziale Herăstrău, se arată sceptică față de relevanța evaluării naționale:

„Subiectele mi se par rigide. Evaluarea exprimă capacitatea copilului la momentul respectiv. Se întâmplă ca el să iasă din sala de examen şi să spună: «asta am uitat să scriu». Nu înseamnă că nu ştia. De aceea evaluarea nu e relevantă. Are pondere prea mare în repartizarea la liceu.

Dar tendința nu e de la an la an să crească ponderea evaluării şi să scadă ponderea mediilor din gimnaziu pentru că în şcoală faceți ce faceți şi umflați notele?!

Dacă luăm cataloagele şi ne uităm la mediile din gimnaziu, sunt plus/minus puțin față de evaluarea națională. Aşa e-n şcoala noastră. Suntem un colectiv de profesori formați în anii ’80, care am muncit ca lumea-n facultate şi am învățat şi ce-nseamnă nota”.

Şcoala Herăstrău, în zona explozivă imobiliar şi economic a Bucureştilor, se arată cumva şi-n contra trendului demografic: în 1990, în clădirea veche, avea 2.300 de elevi care se înghesuiau în 13 săli, cu ore de 35 de minute în patru schimburi; s-a mutat ulterior într-o clădire nouă, a trecut prin scăderea populației şcolare, dar din 2014 resimte tot mai mult lipsa de spațiu şi revenirea la schimburi. Speranța e într-un sprijin de la Primăria Sectorului 1.

Elevi cu care se pot face multe dacă te interesează nu o simplă medie

Rezultatele slabe de la admiterea în liceu sunt preambulul eșecului la bacalaureat. Nu-i o surpriză, e alunecarea pe o pantă a declinului: evaluare națională – admitere în liceu – bacalaureat. De la 2 (doi) sau nici măcar atât la cel puțin 6 (șase), redresarea pare imposibilă în patru ani. Și totuși, pe câte undeva se întâmplă; de exemplu, la Colegiul Tehnic Mircea cel Bătrân din București. Cum? Răspunde prof. ing. Nicoleta Gaidoș, directorul colegiului: „Adăugăm valoare; nu numai sub formă de cunoștințe, ci și emoțional. Copiii aștia, veniți cu mediile cu care vin, cum îi trimite calculatorul, sunt ca niște bureți – sunt dornici să afle, sa asimileze din jur și-n același timp vor să-ți povestească, sa-ți spună despre ei. Cu ei nu vorbește nimeni acasă – părinții-n străinătate, crescuți de nimeni, lipsiți de atenție din partea cuiva, mulți din case de copii. Dacă nu neapărat la învățătură, în orice caz, îi angrenăm în ceva ce-i face să se afirme, să dezvolte empatie, sa-și depășească condiția – în proiecte, în concursuri pe meserii, să organizeze copii mai mici ca ei. Ajung să meargă-n străinătate, să concureze la discipline de specialitate, în competiții de antreprenoriat. Avem o tradiție bună cu firmele de exercițiu, pe care ei singuri și le organizează, cu care merg în lume la concursuri. Învață limbi străine, învață să relaționeze. Cu acești copii se pot face multe dacă te interesează nu o simplă medie. Nu trebuie să-i judeci numai din perspectiva Bac-ului. Ei pot fi foarte buni în meseriile lor. Avem elevi de profesională olimpici la mecanică auto, demni de a fi situați din perspectiva specialității şi performanței lor exact pe acelaşi plan cu olimpicii internaționali de la oricare disciplină”.

Colegiul Tehnic Mircea cel Bătrân are o expertiză recunoscută în formarea de specialitate prin liceu tehnologic şi învățământ profesional, inclusiv dual, care-i permite să fie o voce autorizată în ceea ce priveşte (in)eficiența orientării şcolare. Ideea promovată de acest colegiu este de includere în fiecare din evaluările care se fac la clasele II, IV, VI, VIII – de felul lor, considerate foarte bune – şi a unei componente de evaluare a aptitudinilor elevilor: teste de aptitudini, din doi în doi ani. Astfel s-ar vedea din timp spre ce anume este înclinat fiecare. Orientarea ar fi reală, ar însemna îndrumare.

Bacalaureatul, promovat de două treimi dintre cei care-l susțin

La nivel național, bacalaureatul 2018 a fost promovat în proporție de 69,7% în sesiunea din iulie şi de 29,7% în sesiunea din august. Conform inerției unei tradiții îndoielnice, sesiunea din august este considerată reziduală, un examen al celor incapabili să promoveze când le e vremea pentru aşa ceva. De fapt, ponderea promovării exact în această sesiune ar fi de aşteptat să fie mare, pentru că se prezintă mai ales oameni care sus în examenul în mod  țintit: dau numai probe pe care nu le-au trecut anterior, au nevoie de diplomă în diverse poziții la care aspiră, sunt şi mai maturi şi le-a venit mintea de pe urmă etc. Deocamdată, în 2018, performanță în sesiunea din august înseamnă cel mult pondere a reuşitei de 38,87% – în județul Neamț, 38,38% – în județul Dolj, 35,71% – în județul Bacău, 35,13% – în județul Olt, 29,95% – în Bucureşti. Există şi promovare sub 20% – în județele Ilfov, Giurgiu.

Reuşita de ansamblu la bacalaureat se menține de câțiva ani la un nivel care trece de două treimi fără a atinge trei sferturi din candidații prezentați la examen. Şi la bacalaureat, ca şi la evaluarea națională de la sfârşitul gimnaziului, autoritatea ministerială ocoleşte datele privind rezultatele socotite la scara promoției din anul examenului şi ignoră de-a dreptul datele raportate la cohortă. Promovarea bacalaureatului, raportată la cei care au susținut examenul, a fost de 72,9% – în 2017, 68,1% – în 2016, 66,41% – în 2015, 60,65% – în 2014. Cu un deceniu – un deceniu şi jumătate în urmă, bacalaureatul fusese promovat în proporții anuale mergând spre 85%. Anul 2011 este considerat un moment de ruptură. Atunci promovarea a fost de 45,72%. Ponderea aşa scăzută a fost pusă pe seama aplicării sistemului de supraveghere în sălile de examen şi în cele de corectură prin camere video. În lipsa altor intervenții de luat în seamă (asupra subiectelor, probelor etc.), care să fi obiectivat şi mai mult evaluarea, să fi influențat exigența etc., a devenit convingere părerea că diminuarea promovării la bacalaureat s-a datorat măsurilor de supraveghere video. Nivelul scăzut al mediei de ansamblu s-a menținut în 2012 – 44,3%, după care a sărit semnificativ în anul următor, 2013 – 56,4%, iar mai departe a tot crescut. Supravegherea video a rămas în funcțiune, ba i s-a adăugat şi o disponibilitate audio.

În ultimii ani, a crescut şi numărul elevilor cu media generală 10 (zece) la bacalaureat: anul acesta, sunt 132, de la 126 – în 2017, 78 – în 2016, 63 – în 2015. În primii doi ani de utilizare a supravegherii video (2011 şi 2012), fuseseră câte 67.

Cele mai multe medii de 10 (zece) la bacalaureatul 2018 s-au înregistrat la Colegiul Național Gheorghe Lazăr din Bucureşti – 9, Colegiul Național din Iaşi, Colegiul Național B.P. Haşdeu din Buzău – fiecare câte 5, Colegiul Național Alexandru Ioan Cuza din Focşani, Colegiul Național Unirea din Focşani, Colegiul Național Ion C. Brătianu din Piteşti – fiecare câte 4, Colegiul Național Mihai Viteazul din Bucureşti, Liceul Regina Maria din Dorohoi (județul Botoşani), Colegiul Național Petru Rareş din Piatra-Neamț – fiecare câte 3 medii de 10 (zece).

În acelaşi timp, există 30 de licee în țară din care niciun absolvent din acest an nu a luat bacalaureatul.

Eşecul la examene şubrezeşte şi mai rău ce a rămas din economia națională

Eşecul personal la examenele naționale „se contorizează” la nivel de promoție şi se va reflecta treptat în economia națională – o va şubrezi şi mai rău. Rata scăzută de promovare a examenelor care încheie învățământul general sau cel mediu „scade capacitatea de a merge la studii superioare”, ceea ce pe termen lung va accentua deficitul de calificare înaltă, atrage atenția Cristian Pârvan, preşedintele PIAROM – Patronatul Investitorilor Autohtoni. PIAROM, susținut de Inspecția Muncii, a realizat cercetarea „Studiu privind dinamica pieței muncii la nivelul principalelor industrii angajatoare din România în perioada 2016-2017”, autori dr. Marian-Mihai Cioc, dr. Oana-Cătălina Țăpurică, dr. Florin Tache. Din punctul de vedere al învățăturii de carte şi de meserie, o concluzie alarmantă a studiului este că nivelul general de calificare din România scade mai ales la tinerii care tocmai ies din şcoală. „Nivelul de calificare este sensibil mai jos la tineri. Avem dublu necalificați față de calificați la categoria angajaților cu vârsta sub 30 de ani”, subliniază Cristian Pârvan. Studiul inițiat de PIAROM arată că ocupațiile cu cerere ridicată pe piața muncii sunt îmbătrânite: frezor universal – 74,95% din salariați au vârsta peste 50 de ani, în timp ce tinerii de 20-30 de ani reprezintă doar 2,67%, iar cei sub 20 de ani, deci tocmai ieşiți din şcoală, abia 0,11%; strungar universal – 73,89% din muncitori au peste 50 de ani, în vârstă de 20-30 de ani sunt 1,6% şi sub 20 de ani, abia 0,26%; rectificator universal – 66,11% oameni peste 50 de ani, 3,11% au 20-30 de ani şi doar 0,28%, sub 20 de ani.

Fatalitatea, politică ministerială

Din perspectiva autorității de stat, admiterea cum-ne-cum din gimnaziu mai departe şi trecerea în acelaşi mod prin liceu înseamnă politică în domeniu. Ministerul Educației Naționale accentuează fatalitatea, susținând an de an, inclusiv după sesiunile de examen din vara care a trecut, că avem un învățământ obligatoriu care trebuie urmat de toți copiii şi adolescenții până la clasa a X-a şi că toți elevii care finalizează clasa a VIII-a trebuie să ajungă în clasa a IX-a undeva. Cât priveşte situația liceelor cu zero promovare la bacalaureat, sub nicio formă acestea nu se pune problema să fie desființate. Într-un cuvânt, principiul ministerial neclintit, dincolo de fluctuațiile funcției de ministru, este că elevul trebuie să fie adus şi ținut la şcoală, fiind mai bine să stea în clasă, decât să fie lăsat în afara şcolarizării. De vreo adecvare a ofertei educaționale după puteri, capacități, interese şi – de ce nu? – limite se vede că nu poate fi vorba la nivel decizional.

Şi de bine ce examenele naționale se vor da conform legii, Legea educației se schimbă. Referitor la examenele naționale, Ministerul Educației Naționale anunță drept schimbare şi noutate ceva ce de fapt nu este aşa, adică aplicarea a ceva ce există deodată cu Legea educației naționale, din 2011: evaluarea națională după opt clase care să cuprindă o probă scrisă la limba şi literatura română, o probă scrisă la limba maternă, o probă scrisă transdisciplinară la matematică şi ştiințe, o probă scrisă la o limbă de circulație internațională, o probă practică de utilizare a calculatorului sus ținută în cursul anului, o probă orală transdisciplinară de evaluare a competențelor civice şi sociale susținută în cursul anului. Ar urma să se întâmple din 2021, când vor absolvi gimnaziul elevii care tocmai au intrat în clasa a VI-a. Nu e nici surpriză, nici „un nou experiment pe seama copiilor”, e ceva scris demult în lege: enumerarea acestor probe, cu mențiunea că „evaluarea națională organizată la finalul clasei a VIII-a se va desfăşura în conformitate cu prevederile prezentei legi începând cu generația de elevi care începe clasa a V-a în anul şcolar 2017-2018”. Este vorba despre Legea nr. 1/ 2011.

Odată cu anunțarea aplicării în sfârşit a legii, ministerul anunță şi schimbarea aceleiaşi legi. Pentru aceasta, şi-a început activitatea Consiliul Consultativ al Ministerului Educației Naționale, având ca sarcină „un amplu proces de revizuire a legisla iei în domeniul educației. În fapt, o nouă lege a educației naționale, cu un nou spirit şi de o altă anvergură, o lege cuprinzătoare, coerentă şi flexibilă”.

Profesorii în concurs

Starea educației ca domeniu, tradusă prin calitate, se vede şi din calitatea profesorilor; unii consideră că mai ales prin asta. La concursul național pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate din învățământul preuniversitar de anul acesta, ponderea reuşitei a fost de 49,71%. Reuşită în cazul de față înseamnă cel puțin nota 7 (şapte), care conferă statutul profesional de titular al sistemului de învățământ. În 2017, rata a fost de 47,63%. Au fost scoase la concurs 4.502 „posturi didactice/catedre vacante pentru angajare pe perioadă nedeterminată”, dintre care 1.148 în mediul rural şi 3.354 în mediul urban. Aşadar, statistica infirmă o părere devenită lamenta ie şi arată că necesarul de profesori la țară este mai mic (adică pe sfert) față de cel din oraşe. Lipsa de profesori în mediul rural chiar s-a diminuat față de anul trecut, când a fost de 1.691 de posturi. În mediul urban a crescut necesarul față de 2017, când a fost de 2.861 de posturi/catedre. De asemenea, concursul pentru profesori contrazice vechea „convingere” că lumea fuge din învățământ, din moment ce în actuala sesiune s-au înscris pentru titularizare 31.052 de candidați, față de 27.551 înscrişi anul trecut, şi atunci înscrierile fiind mai multe decât în anul precedent. A crescut şi numărul candidaților absolvenți din promo ia curentă: 4.625, față de 3.904 înscrişi anul trecut şi 3.100 înscrişi în 2016. Creşterile de participare s-au înregistrat în acelaşi timp cu scăderea de la un an la altul a numărului total de posturi disponibile (e drept, scădere mică). În cea mai mare măsură persistă lipsa de educatoare („educatori/profesori pentru învățământ preşcolar în limba română”), pentru care anul acesta au fost 1.094 de posturi vacante. Mai departe, în ordine, deficitul de personal a fost la învățători/profesori pentru învățământ primar în limba română – 882, profesori de educație fizică şi sport – 287, profesori de muzică instrumentală – 274. Concurența cea mai mare s-a înregistrat acolo unde a fost cel mai mare deficit: pentru grădinițe – 5.405 candidați, pentru învățământ primar – 4.176 de candidați, pentru limba şi literatura română – 2.735 de candidați, pentru educație fizică şi sport – 2.548 de candidați, pentru limba şi literatura engleză – 1.877 de candidați.

Dintre profesorii prezentați la concurs, 124 au obținut nota maximă – 10 (zece). În acelaşi timp, 3.511 candidați, reprezentând 16,39%, nu au luat notă de trecere, coborând sub 5 (cinci), unii chiar bine spre nota 1 (unu). Pentru unii dintre ei, aceasta nu constituie o problemă în a ajunge totuşi la catedră. Lipsa de cadre didactice din unele şcoli, la diverse discipline, odată cu implacabila venire a deschiderii anului şcolar, a îndesit rundele („şedințe publice”) de oferte de catedre, cu slăbirea până la dizolvare a criteriilor de competență şi, până la urmă, a valorii, chiar a ştiinței de meserie. Aşa cum e posibil a ajunge elev de liceu cu medie sub limita promovării, şi profesor poate fi cineva care nu ştie carte nici măcar de nota 5 (cinci).

Până la urmă, conform unei păguboase, dar din câte se vede inevitabile tradiții a şcolii româneşti, nota – deci performanța, meritul şi ierarhia – ajunge să nu mai conteze în fața necesității de moment.