Un articol de Paul Niculescu şi Mizil Gheorghe

Industria muzicală s-a dezvoltat într-un ritm rapid în ultimii 30 de ani și a schimbat felul în care muzica este percepută, achiziționată și chiar produsă. Conexiunea globală a Internetului a facilitat diseminarea muzicii într-un mod instantaneu și sub o formă imaterială totodată. Zilnic, milioane de oameni utilizează diferite instrumente, precum rețelele sociale Facebook, Google+, Twitter, Youtube și nu numai, pentru a interacționa cu industria muzicală și platformele dedicate acesteia, cum ar fi SoundCloud, Mixcloud, Spotify, Digitally Imported și altele. Totul este mai la îndemână, iar Cloud Computing și tehnologia transformațională Blockchain reprezintă o nouă generație de stocare și redare a conținutului muzical, video și de imagine. Partajarea necomercială și distribuirea comercială a conținutului digital permit utilizatorilor de Internet să acceseze într-o clipită surse mari de date (Big Data) din toate locurile de pe planetă (de acasă, de la birou, din camera de hotel), toate acestea de pe varii dispozitive de telecomunicații mobile (laptop, tabletă, telefon, ceas inteligent).

De la artă în stare pură la industrie, tot în stare pură

De-a lungul a mai mult de 50 de ani, industria muzicală a funcționat cu modele simple și cu o tentă monopolistă. Regulile au fost bine stabilite și doar cei care au investit resurse serioase și care și-au dedicat mult timp studiului și compoziției reușeau să treacă cu succes prin industria muzicală.

Până la finalul anului 2008, industria muzicală s-a bazat pe dependența artiștilor de casele de producție și invers: o casă de producție nu putea funcționa fără „furnizorul produsului”, anume artistul. În această afacere biunivocă, fecare dintre cei doi actori principali (artistul și industria) au avut drept scop creșterea calității muzicii, a imaginii și a profiturilor. Pentru artiști, investițiile constau în instrumente muzicale (chitară, bas, tobe, pian, vioară etc.), echipamente electronice (sintetizatoare, mixere, efecte, computere avansate etc.) și, desigur, acestea trebuiau să fie disponibile în mod constant și sustenabile din perspectiva costurilor de trai.

Totodată, investițiile caselor de producție erau însă la un nivel și mai ridicat: investiții în cele mai profesioniste echipamente oferite de piață pentru studioul în sine, apoi departamentele de administrare a relației cu artiștii, marketing, logistică și vânzări. Plăți deloc de neglijat erau făcute către producători de suporturi de imprimare audio (vinil, casete, CD, coperte pentru acestea etc.).

Durata de viață a fiecărui produs lansat pe piață (în acest caz un album sau un single) a fost dependentă de capacitatea și puterea investiției casei de producție în capacitatea de producție, livrarea și promovarea produsului și a serviciilor asociate. Selecția strictă a calității muzicienilor a permis o prognoză a succesului pe care tocmai industria muzicală tradițional-monopolistă a făcut-o posibilă. Avantajele s-au arătat în termeni financiari, producând unele dintre cele mai bune profituri între industriile mondiale de orice tip. Dezavantajele au fost în mare parte de natură juridică, asociate servituților artiștilor ca rezultat al contractelor semnate cu companiile de înregistrări, care s-au reflectat în remunerația financiară și în impozite.

Costurile suportate de un producător de muzică mediu au fost în mare parte alcătuite din costurile totale de asigurare a operabilității, fiabilității și sustenabilității unui studio pentru înregistrarea conținutului muzical semiprofesional. Costurile suplimentare au fost direcționate către studiouri profesionale care au oferit ocazia de a reînregistra o melodie sau un album de înaltă calitate și de a le prezenta unei case de producție ca o versiune demo a produsului, în scopul unei evaluări profesionale și/sau a unei eventuale colaborări. Contractele cu casele de producție au adus o vizibilitate și o imagine sporite unui artist, iar întreaga putere a marilor case din industria muzicală a fost utilizată pentru promovarea și distribuirea cât mai multor conținuturi audio pe piață. Venitul provenit dintr-un contract cu o casă de producție a fost doar partea medie a ecuației financiare. Concertele și buna gestiune în menținerea grupurilor de fani au adus o valoare reală suplimentară artiștilor și, în consecință, caselor de producție. Orice artist a căutat să semneze un contract cu principalii jucători din industria muzicală tradițională, cu mărcile majore din domeniu, cum ar fi: Universal, Warner Group, Sony, Capitol sau EMI. Aceștia aveau mijloacele necesare pentru a investi resurse financiare considerabile, a pune la dispoziție echipe profesionale de marketing, a aloca bugete speciale pentru promovarea în emisiuni de radio și TV, evenimente și concerte, sporind astfel potențialele profituri.

Aspectele juridice stricte au devenit însă o povară pentru artist, forțându-l să se supună exclusivității și renunțând la un procent considerabil din profituri în schimbul serviciilor furnizate de marii producători. Printre marii artiști care s-au dezvoltat sub umbrela unui mărci majore din industria producției muzicale se numără The Beatles și Ray Charles (Capitol), Rolling Stones (EMI), Michael Jackson (Epic), Madonna (Warner) și mulți alții.

Până în 2008, piața produselor muzicale era încă în formă materială, fiind axată pe vânzarea de casete, LP-uri și CDuri. Cea mai importantă sursă de venit pentru artiști avea să provină, de fapt, de la concerte și evenimente muzicale. Nu exista un sistem de măsurare al numărului exact de piese redate de către radiouri sau în cluburi. Veniturile au fost scăzute spre medie și au fost calculate în mod incorect.

Tranziția industriei muzicale de la analogic la digital

Epoca virtualizării este aici și este la vârful degetului oricărui utilizator de dispozitive mobile inteligente. Statisticile arată că, de la apariția noilor generații de tehnologii, industria muzicală a evoluat de la dispozitive analogice cu capacitate de stocare limitată, la dispozitive mobile digitale revoluționare, cu o calitate substanțial superioară de reproducere a conținutului audio. Ani de cercetare și de investiții de resurse financiare au apăsat pedala în mecanismul acestei industrii, ceea ce a generat o schimbare semnificativă în modul în care publicul consumă muzica.

De-a lungul secolului al XX-lea, computerele au trecut printr-o tranziție enormă. Tehnologia se mișca încet de la o metodă analogică bine stabilită către o abordare digitală. Comercializarea acestor tipuri digitale de computere nu a avut loc până la sfârșitul anilor 1950. Focalizarea inițială a acestor sisteme nu includea sunetul sau muzica. Pionierii muzicii digitale timpurii aveau să înceapă se dezvolte programe care au transformat, în esență, un computer într-un instrument muzical. În acest sens, aceștia puteau să compună de la melodii simple până la piese simfonice complete. Software-ul a permis utilizatorilor să scurteze timpii de producție și să înlesnească utilizarea tehnologiilor de producție. În cele din urmă, dezvoltarea tehnologiei de înregistrare digitală a modifcat formatul sunetului înregistrat. Capacitatea de a manipula cu ușurință semnalul audio digital a crescut în mod semnificativ efciența și calitatea înregistrării audio și a fost capabil să lărgească orizontul tehnologiei dincolo de muzica simplă.

Începând cu anii 1990, a avut loc o schimbare majoră, anume tranziția de la sistemele de stocare audio analogice (vinil, casetă audio) la digital (CD, DVD, Blue-Ray, dispozitive cu memorie Flash). Au apărut schimbări semnificative în toate domeniile muzicale internaționale, de la aspecte juridice până la falimente ale unor lanțuri de aprovizionare întregi și pierderi uriașe pentru numeroase case de producție. În 1995, piața nu era pregătită pentru un astfel de val de schimbare, dar, evident, a trebuit să se repoziționeze și să se adapteze urgent la această transformare ireversibilă în viitor. Apple a făcut primii pași în această direcție, când a fost lansată pentru prima oară platforma online iTunes, devenind cea mai mare platformă din lume pentru vânzarea conținutului audio digital. Avantajele algoritmului MP3 neprotejat au condus, de asemenea, la inovarea dispozitivelor portabile de redare audio, așa-numitele Playere MP3.

Nevoia de a implementa tendințele inteligente de utilizare a unei comunicări ușoare și a unei manevrabilități intuitive pentru utilizator a fost una dintre prioritățile cheie ale arhitecților și inginerilor sistemului. Folosind tehnicile de comunicare existente, cum ar fi comunicarea vizuală, interfața SoundCloud a fost introdusă publicului, oferind o experiență simplă, efcientă și perfect adaptată pentru utilizator, cu module de comunicare gratuite, evaluare și interacțiune directă cu utilizatorul. Aceasta a fost considerată o rețetă de succes și a fost adoptată de către majoritatea altor platforme cu funcționabilități specifice industriei muzicale.

Marea revoluționare a experienței utilizatorului final – de la partajare la streaming

Din perspectiva utilizatorilor, ar trebui să menționăm câteva inovații provenite din arhitectura de sistem a platformelor de partajare și streaming:

  • reprezentarea vizuală a conținutului audio – reprezentarea vizuală a sunetului (forma de undă) este indicată de o „margine”, în limbaj tehnic „vârfuri”, reprezentând intensitatea sunetului în conținutul audio digital
  • comunicarea vizuală a sunetului – oricine dorește să facă un comentariu la un moment dat în timpul redării conținutului audio digital poate introduce mesaje folosind o casetă de text dedicată; acestea sunt partajate și vizibile altor utilizatori
  • conexiune instantanee – persoanele care accesează melodia o pot asculta pe loc, fără timp de încărcare, datorită tehnologiei globale cloud computing
  • conectarea directă a muzicienilor și posibilitatea de cooperare internațională – prin simpla apăsare a butonului „follow”
  • remixurile de pieselor de referință ale artiștilor cunoscuți – disponibile celor care doresc să producă o versiune diferită față de cea originală
  • modul public / privat – opțiunea de a avea acces controlat prin adresele online vizibile ale melodiilor, modul public, fiind accesibil tuturor, iar cel privat fiind accesibil numai administratorului contului sau celor care primesc acces separat
  • posibilitatea de a crea noi modele de afaceri.

Dezvoltarea recentă a Internetului nu numai că a condus la rețele sociale extinse, ci și la succesul distribuției online prin intermediul platformelor digitale dedicate muzicii. SoundCloud a dat ocazia să se coopereze cu aceste platforme și să se asiste în mod efcient vânzările de conținut audio pentru cei care sunt interesați de muzică care nu poate fi găsită foarte ușor în forme clasice, cum ar fi viniluri, casete sau CD-uri. Utilizatorii care cumpără muzică utilizând plăți online pot benefcia de un produs la cea mai bună calitate audio la un preț foarte convenabil, care variază între 0,99 și 3 euro per conținut audio descărcat. Acest model a devenit foarte convenabil pentru utilizatorii din lumea de afaceri, iar industria s-a schimbat de atunci în mod radical.

Pentru viteza și ușurința utilizării, SoundCloud a introdus implementarea conținutului audio vizual în platforme sociale precum Facebook sau Twitter, bloguri și structuri de pagini web.

Tendințe și perspective în industria muzicală

Tehnologia 5G va schimba modul în care dispozitivele mobile sunt utilizate la nivel global (a cincea generație de rețele mobile sau sisteme wireless). Acest termen nu este încă utilizat oficial de companiile mari din domeniile telecomunicațiilor (Telekom, Orange, Vodafone, Verizon, Sprint etc.) și al instituțiilor de standardizare (3GPP, WiMAX Forum și ITU-R). Cea de-a cincea generație de sisteme de comunicații se așteaptă să fie o rețea wireless reală, capabilă să suporte aplicații dezvoltate special pentru Wireless World Wide Web (WWWW). Această tehnologie inteligentă este capabilă să interconecteze toate sistemele și dispozitivele IoT (Internet of Things) la nivel global, fără limite. Implementarea standardelor tehnologiei 5G ar putea dura până în 2020. În ceea ce privește transmiterea informațiilor, este de așteptat ca standardele 5G să depășească toate așteptările pe care rețelele 4G le-au oferit până în prezent, 1Gbps fiind pragul convenit de ITU-R (Uniunea Telecomunicațiilor, agenția Națiunilor Unite specializată în tehnologia informației și telecomunicații).

Norvegienii au oprit transmisiile radio analog FM încă din 2017; frecvențele radio FM sunt cele pe care cineva le ascultă în mașină, la serviciu, la domiciliu etc. Transmisia digitală se va baza pe radioul digital, DAB (Digital Audio Broadcast), unde o lățime de bandă similară posturilor de radio FM poate transmite cu o calitate net superioară a semnalului. Norvegia folosește formatul DAB (Digital Audio Broadcasting Plus) cu codecul de comprimare AAC + (bazat pe MPEG-4) pentru conținut audio. Există avantaje considerabile pentru ascultători:

  • un tuner DAB primește simultan toate posturile de radio digitale și oferă posibilitatea de a alege rapid ceea ce dorim să fe audia
  • calitatea muzicii este similară cu cea a unui CD și variază în măsura în care transmisia este comprimată;
  • semnalul recepționat este de 100% sau deloc; sistemele „Digital Audio Broadcasting” nu au zgomote de fond și nu pierd semnalul pe măsură ce cineva se îndepărtează de emițătorul din zonă
  • nu interferează cu alte posturi.

În conformitate cu datele oficiale, costurile de transmisie ale canalelor de radiodifuziune FM sunt de opt ori mai mari decât costurile transmisiei DAB, potrivit rezultatelor sondajului condus și furnizat de guvernul norvegian.

In ceea ce privește România, Compania Națională de Radiocomunicații SNR (Radiocom) desfășoară în prezent programe naționale de radio publice ale Societății Române de Radiodifuziune (Romania News, Romania Music, Radio București si radio3net) in frecvența FM, dar are deja proiecte pilot privind implementarea radiodifuziunii digitale Sistemul radio T-DAB (Radio Digital Terrestrial Broadcasting) din București încă din anul 2015.

Concluzii

Lumea afacerilor se află într-o continuă schimbare, iar noile tendințe în inovație redefinesc planurile de afaceri între marii jucători și artiști. Câteva exemple sunt invențiile precum CD-urile, dispozitive MP3 player, serviciile Internet și Streaming. În ultimii 5 până la 10 ani, s-au creat noi modele și startup-uri care au schimbat profund mentalitățile tradiționale de afaceri ale companiilor de înregistrări. Unele dintre companiile de pionierat din această nouă epocă digitală au fost Pandora, SoundCloud, Spotify și LastFM. Această industrie a trebuit să se reinventeze.

Conceptul de „putere de piață” își va pierde importanța atunci când digitizarea va da din ce în ce mai multă putere directă utilizatorilor și artiștilor de pe Internet, interacțiunea directă a unuia cu celălalt putând aduce o valoare adăugată și putând fi mai atractivă pentru o companie modernă din domeniu. Aceste tendințe online sunt mai atractive decât modelele de afaceri clasice Warner, Universal și Sony Music și se regăsesc deja prin proiectele pilot pe care noua tehnologie transformațională Blockchain o pune la dispoziția dezvoltatorilor. Digitizarea nu va distruge sau perturba lumea de afaceri a industriei muzicale, ci va echilibra noile surse de venit.

În momentul de față, mulți artiști și case de producție sunt foarte îngrijorați de pierderea surselor convenționale de venituri și de încasări din redevențe, deoarece nu pot exista venituri atunci când muzica lor este distribuită online de oricine, oricând și nu este cumpărată oficial. Efectul important asupra industriei muzicale se înregistrează ca o inovație tradițională-clasică, care nu distruge muzica însăși, dar redefinește industria așa cum o cunoaștem de peste 50 de ani. De aceea, o companie tânără și inovativă ca SoundCloud, lansată cu doar cinci ani în urmă, a ajuns să fie evaluată la 700 milioane de dolari. SoundCloud și Mixcloud sunt companii care au succes deoarece au schimbat regulile din industria muzicală și au găsit o nouă modalitate de a vinde conținutul audio digital. Această piață oferă în continuare multe oportunități pentru noi creații și inovații, cum ar fi platforme de rezervare online pentru artiști sau concerte sponsorizate direct de public.

În prezent, există companii care și-au schimbat strategiile de marketing, de la tipul de comunicare „oneto-many” (1:N) la un tip de comunicare de tip „manyto-many” (M:N). Cele mai populare platforme sunt Wikipedia, Facebook și Twitter. În viitor, tot mai mulți oameni vor deveni creatori de conținut, iar comunicarea va fi bilaterală, furnizând producătorilor feedback real, necesitând însă o atenție sporită asupra proprietății intelectuale și a unei distribuții și remunerări corecte. Politicile de co-producție vor deveni regula în industria muzicală. Internetul și 5G au revoluționat ciclurile de viață ale produselor muzicale. Artiștii care vor îmbrățișa aceste noi tendințe și vor fi receptivi la reacțiile audienței vor avea un succes nemaiauzit în această economie emergentă.