Encicplopediile prezintă străvechiul Danubius ca fiind al doilea fluviu european după Volga prin cei 2858 kilometri care trec prin zece state europene: Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croația, Serbia, România, Bulgaria, Republica Moldova și Ucraina. Acest fluviu internațional străbate patru capitale: Viena, Bratislava, Budapesta și Belgrad. El are o biografie zbuciumată, consemnând numeroase evenimente ale continentului nostru și punându-și în valoare atât vocația pozitivă în materie de comerț, transporturi și contacte culturale, cât și rolul distructiv prin invaziile și cuceririle pe care le-a înlesnit în perioade istorice tensionate.

Dunărea albastră, Dunărea noastră

În zilele noastre, Dunărea a intrat în aria de acțiune a Uniunii Europene în circumstanțe noi, determinate de faptul că majoritatea statelor riverane sunt membre ale UE. În anul 2010 a fost lansată Strategia Uniunii Europene pentru Regiunea Dunăreană (EUSDR), întemeiată pe “cei trei No”: no new funds, no new institutions, no new regulations. Principiile majore convenite la nivelul celor 14 state riverane sau neriverane, membre ori nemembre ale UE sunt: conectivitatea, protecția mediului înconjurător, prosperitatea și buna guvernare.

Conectivitatea se referă în principal la transporturile intermodale, rețelele energetice, schimburile turistice și culturale. Fiecare dintre aceste zone de interacțiune regională beneficiază de proiecte coerente și semnificative prin consecințele lor concrete pentru economiile și standardele de viață ale țărilor participante la implementarea proiectelor asumate. În ceea ce privește rețeaua transporturilor rutiere, navale și feroviare, acestea vor influența nemijlocit volumul contactelor și schimburilor comerciale, turistice, culturale. Un exemplu relevant îl constituie Coridorul Pan-European nr. VII – Dunărea, care pornește de pe teritoriul Germaniei (incluzând Canalul Rhin – Main) și continuă prin mai multe state europene printre care România cu al său Canal Dunăre – Marea Neagră. Se estimează într-o perspectivă realistă că acest Coridor multimodal va conecta cele două mari porturi ale continentului: Rotterdam și Constanța. În privința rețelelor energetice, se are în vedere posibilitatea unor transferuri de electricitate între diverse state din regiune în funcție de orele locale și de sezoanele de iarnă și de vară.

Ca funcționar internațional la Organizația Cooperării Economice a Mării Negre (OCEMN) de la Istanbul, am contribuit efectiv la lansarea în anii ’90 a unui proiect regional care angajează unele state membre ale OCEMN și poate intra într-o sinergie firească cu proiectele actuale, aflate pe agenda UE. La rândul său, turismul reprezintă un însemnat vector al conectivității dunărene, dat fiind imensul tezaur al obiectivelor istorice, al monumentelor culturale și religioase de diferite rituri, al rezervațiilor naturale montane, al pădurilor, peșterilor și lacurilor, ca și al facilităților specifce turismului medical, turismului de vânătoare/ pescuit, turismului arheologic sau turismului de afaceri. Protecția mediului înconjurător vizează cu prioritate managementul resurselor de apă, managementul riscurilor (naturale, generate de acțiunea umană, asimetrice), precum și conservarea bio-diversității. Este locul nimerit pentru a menționa Delta Dunării, acest paradis unic în lumea întreagă prin frumusețea și varietatea florei și faunei pe care le adăpostește. Prosperitatea ca principiu acoperă inter alia domeniile educației, cercetării, competitivității, incluziunii sociale și eliminării șomajului. Regiunea dunăreană este un spațiu reprezentativ al instrucției și educației în universități de prestigiu, al inovației și creativității academice, al științelor și tehnologiilor aplicative la înalte standarde mondiale. Se cuvine să adaug faptul că regiunea, în ansamblul ei, a devenit din ce în ce mai vizibil o arie de preocupări pentru cercetătorii din diverse domenii: istorie și arheologie, botanică și zoologie, agronomie, artă și literatură, religie, arhitectură, tradiții folclorice și artizanat etc. Buna guvernare este o temă regională de incontestabilă actualitate dacă se are în vedere că o serie de state dunărene, ca România, Bulgaria, Ungaria, Iugoslavia, Cehoslovacia, URSS, au suportat decenii de-a rândul sisteme anacronice ale economiei centralizate, iar unele dintre ele regimuri totalitare, apuse definitiv în anul 1989.

Dunărea maternă, Dunărea eternă

Relația României cu Dunărea are ecouri în îndepărtate veacuri, când Apolodor din Damasc construia vestitul pod pentru trecerea trupelor romane spre Dacia noastra străbună și tot pe acolo s-a efectuat retragerea armatei Împăratului Aurelian. Am considerat că ar fi interesante pentru acest articol câteva aprecieri pe care Dumitru Drăghicescu le punea în cartea publicată în anul 1907 sub titlul Din psihologia poporului român: „În privința așezării noastre geografice, factorul cel mai covârșitor al Țărilor Române este această Dunăre care ne smulge din brațele Orientului trândav și adormit și ne leagă, ne alipește de Occidentul vioi și sârguitor. Cu corpul ei de valuri mișcătoare, de atâtea ori ne-a adăpostit ca o mamă de urgia de la miazăzi. Ea (Dunărea – n.n.) a înghițit puhoaie de vrăjmași veniți cu gândul să ne înghită și, în gelozia ei de mamă, adesea ne-a smuls mai bine din mâinile lor, înghițindu-ne în valurile sale roșite de sângele nostru. Impunătoare prin imensitatea maselor de ape, ea a fost și este geniul proteguitor al neamului nostru… Acest drum comercial al lumii va avea urmări incalculabile pentru dezvoltarea viitorului nostru economic și social. Cu chipul acesta, Dunărea va fi pentru noi ca o mamă fecundă care va revărsa peste țara noastră ceva din bogățiile Europei și Asiei”. Și iată că la acest început de secol și de mileniu realitatea se află în ipostaza de a confirma cu tăria argumentelor pragmatice premonițiile reputatului gânditor român din perioada interbelică. Într-o notă distinctă, acest optimism cedase locul său melancoliei și deznădejdii, așa cum reiese din versurile poeziei Pe Dunăre de Ion Minulescu:

„Se duc pe Dunăre la vale,
Grăbiți și fără de popas,
Pescarii triști ce poartă-n glas
Tăcerea albelor spitale…
Și tot pe apa care poartă
Noroiul omenirii-ntregi,
Sub sărutările solare,
Plutește și-o ghitară spartă.”

După cum este cunoscut, România deține funcția de președinte al Strategiei UE pentru Regiunea Dunăreană în perioada noiembrie 2018 – noiembrie 2019, fiind în această calitate coordonator în trei domenii de cooperare: navigația dunăreană (împreună cu Austria), turismul și cultura (împreună cu Bulgaria), riscurile ecologice (împreună cu Ungaria). Jumătate din acest important mandat coincide cu asigurarea, de către țara noastră, a președinției rotative a Consiliului Uniunii Europene, ceea ce îi adaugă noi valențe în materie de acțiune concertată, de viziune pe termen mediu și lung.

Avantajele inerente ale acestei poziții și, pe un plan mai larg, ale posturii României de participant activ la Strategia menționată, care este una din cele patru macro-strategii ale UE, sunt incontestabile și încep să își arate roadele. Este vorba, în primul rând, de ameliorarea standardelor de viață cotidiană în multe centre urbane și zone rurale situate în proximitatea Dunării, în special pe malurile fluviului, precum și de amplificarea interesului investitorilor și oamenilor de afaceri pentru prezența lor în zonele respective. Localitatea Calafat este doar unul dintre exemple, date fiind efectele benefice ale construirii și funcționării podului modern care o leagă de orașul Vidin din Bulgaria. Noi oportunități pentru parteneriate de afaceri între companii de stat și private din România și din alte state riverane ca Bulgaria, Serbia, Ungaria, Slovacia, Austria și Germania sunt gradual valorificate, generând avantaje mutuale. Se constată în același timp o intensificare a investițiilor directe străine în infrastructurile de transporturi și de energie, ca și în procesul protejării mediului ambiant și a bio-diversității dunărene. Punerea în aplicare a proiectului pan-european al Coridorului nr. VII este de natură să faciliteze substanțial mișcarea la nivelul bunurilor, serviciilor și persoanelor din Europa către Marea Neagră și invers, rolul Canalului Dunăre-Marea Neagră de pe teritoriul țării noastre fiind de mare însemnătate recunoscută ca atare. De asemenea, se realizează ample modernizări ale unor porturi fluviale cum sunt Giurgiu, Galați, Brăila, Tulcea în conformitate cu facilitățile de natură tehnologică și procedurală, existente în statele europene avansate. În spiritul proiectelor asumate de țările participante la implementarea Strategiei Dunărene se extinde interacțiunea privind consolidarea așa-numitelor green systems pentru protejarea biodiversității și eco-sistemului din Delta Dunării; a se vedea în acest sens soluționarea problemei Canalului Bâstroe pe baza înțelegerilor realizate între partea română și partea ucraineană, cu asistența eficientă a Comisiei Europene. Nu în ultimul rând, se cuvin a fi menționate avantajele ce țin de promovarea turismului prin România via fluviul Dunărea și Delta Dunării; însăși capitala țării noastre se află la numai 60 de kilometri de “magistrala albastră”.

Dunărea subtilă, Dunărea fertilă

Iată așadar că Danubius redivivus nu rămâne la nivelul unei simple sintagme rimate și integrate figurilor de stil sau aforismelor, ci devine o expresie întemeiată pe numeroase dovezi viabile, datorate Uniunii Europene și statelor membre, animate de dorința comună de a substitui un trecut adesea contradictoriu și complicat printr-un prezent generos, urmat de un viitor promițător pentru comunitatea dunăreană în ansamblul ei.