Statistica este una din acele discipline care tind să evoce răspunsuri foarte polarizate din partea celor nefamiliarizați cu acest domeniu. O parte va trata statistica (și, îndeosebi, roadele diferitelor sale întrebuințări) cu o reverență aproape religioasă. Alții vor adopta poziția opusă și o vor privi mai curând cu dispreț, considerând-o drept o codificare amuzantă a realității în numere, în cel mai bun caz, sau drept o camuflare a realității printr-o perdea amăgitoare de cifre, în cel mai rău caz. Pentru mulți, statistica iese în evidență printr-un jargon ocult, plin de notații misterioase și încurcătoare, pe care o întâmpină ori cu plictiseală și reținere, ori cu fascinație. Totuși, există și o anumită frumusețe – e drept, adesea neapreciată – a acestei discipline, fiindcă dincolo de formulele sale, vocabularul său specific și literele grecești des întâlnite, statistica este un limbaj matematic prin care încercăm să deslușim mai bine realitatea. Numerele reprezintă, poate, cel mai elementar instrument pentru a descrie lumea ce ne-nconjoară, deoarece un număr nu spune decât cele mai banale două caracteristici ale unui obiect: existența și cantitatea sa. Matematica se concentrează însă pe mult mai mult decât numerele în sine, mai precis pe relațiile dintre acestea, tiparele emergente, jocul dintre constante și variabile, cum se schimbă în varii circumstanțe ș.a.m.d. Adevărurile astfel descoperite sunt mai apoi condensate în teoreme, formule și legi.

Desigur, statistica nu deviază cu mult de la acest principiu, deoarece și ea se preocupă cu date culese din lumea din jurul nostru – numere din care putem extrage tipare și relații. Prin însăși natura sa, statistica ne oferă instrumente utile pentru a descifra realitatea, de exemplu pentru a înțelege ce înseamnă norma, normalitatea și anomalia într-un context dat cu ajutorul statisticii descriptive, pentru a picta nuanțele incertitudinii noastre pe o pânză de probabilități, sau chiar pentru a învăța un program să gândească și să învețe (fie chiar și la un nivel deocamdată rudimentar, îngust) cu tehnici de inteligență artificială. Astfel, statistica devine un ajutor pentru a povesti, decide și prevedea, o unealtă pe cât de valoroasă, pe atât de fragilă, fiind de datoria celui ce o mânuiește să-i interpreteze cu grijă rezultatele, să nici nu le întindă prea mult, nici să ignore detalii esențiale, să le poată recunoaște limitele fără a le limita meritele, să formuleze în mod responsabil concluzii, să le comunice apoi clar altora și / sau să acționeze în consecință.

În cartea sa recentă, stimatul prof.univ.dr. Cezar Mereuță și-a asumat o misiune în egală măsură ambițioasă și solicitantă, dar și roditoare și cu o răsplată bogată. Biograful G. WaldoDunnington spunea că „o carte e inspirată atunci când ea însăși inspiră”, făcând referire la părerile lui Carl Friedrich Gauss despre religie și revelația divină. Aceeași afirmație o putem face cu ușurință cu privire la compendiul prof. Mereuță, Analiza nodală – abordare micro și macroeconomică, în măsura în care valoarea cercetării nu constă doar în răspunsurile pe care le produce, ci și în întrebările pe care le generează și care invită o aprofundare prin cercetare a căilor pe care le-a deschis. Abordarea autorului este în primul rând una științifică, fiind axată pe o analiză econometrică a structurii competiției la un nivel micro- și macroeconomic. Totuși, această descriere n-ar fi decât o simplificare excesivă a subiectului cărții, pentru că nu numai că nu surprinde efortul imens al autorului de a culege și organiza o plajă impresionantă de date economice pe parcursul a peste două decenii, dar nici nu scoate în relief aplicarea inovativă a tehnicilor din analiza circuitelor electrice pentru a scoate în prim plan similitudinile dintre structurile de putere rezultante din competiția firmelor pe o piață, pe de o parte, și cele care reies din competiția statelor într-o economie globală, pe de alta, iar aceste rezultate interesante sunt în sine o dovadă a originalității cercetării din acest compendiu.

Pe scurt, tema unificatoare a cărții este asimetria și inegalitatea. Cercetarea autorului l-a condus la descoperiri notabile: în primul rând, piețele tind să fie caracterizate de un nivel înalt de inegalitate, unde un număr restrâns de firme deține o proporție covârșitoare a cotei de piață. În al doilea rând, același tipar reiese și între state, unde un grup mic de state reprezintă peste două treimi din PIB-ul global și domină producția globală a peste 50 de bunuri de bază. În al treilea rând, acest cerc restrâns de state este foarte puternic reprezentat în topul mondial al celor mai mari 100 de corporații transnaționale, unde deține majoritatea, fiind astfel printre principalii vectori ai globalizării economice și a tot ceea ce presupune aceasta. În al patrulea rând, inegalitatea și variația sunt prezente și chiar mai pronunțate în eșalonul superior al clasamentului decât în jumătatea inferioară a acestuia. Aceste rezultate sunt fascinante, mai ales prin prisma ipotezelor pe care le generează. Putem începe prin a spune că acesta este un studiu extrem de cuprinzător și bine documentat studiu al asimetriei puterii economice între companii și economii naționale și, conform concluziilor autorului, contribuțiile acesteia la competiția și tensiunile în plan geostrategic. Prof. Mereuță observă că aceste rezultate trebuie completate prin aprofundarea cauzelor istorice ale inegalităților constatate pentru o mai bună conturare a dinamicii acesteia care să deschidă drumul către metode predictive.

De interes este și investigarea rolului strategic al multinaționalelor și utilizarea greutății lor economice pentru a accede la (sau chiar domina) sectoarele cheie ale unei țări (de pildă, prin fuziuni și achiziții sau investiții de la zero) pentru a-și exercita asupra unor proiecte geoeconomice (cum ar fi investițiile în construcția unei conducte petroliere transnaționale) sau pentru a promova anumite interese politice și economice în mod indirect (de exemplu, prin lobby). Nivelul crescut de asimetrie și variație a puterii între statele și firmele din topul clasamentelor este el însuși o sursă fecundă de idei și întrebări de contemplat. Putem deduce, de exemplu, că se va observa o creștere a intensității competiției atunci când un actor se poate folosi de metode mai variate pentru a atinge o mai bună poziție concurențială, înlăturând în cele din urmă liderul, ceea ce duce la răsturnări frecvente ale pozițiilor actorilor concurenți. Un alt factor căruia i se poate atribui această variație ridicată este inovația la nivelul tehnologiilor și al modelelor de business, inovații care au loc mai des în economiile dezvoltate, ridicând așadar probabilitatea provocării unor schimbări ale clasamentului. Mai există totodată și problema modului în care actorii dominanți, prin lobby și pârghii politice și economice, pot ajusta mediul competițional în sensul influențării reglementărilor existente pentru a preveni intrarea unor noi jucători pe piață.

Pe lângă aceste chestiuni, rezultatele acestei cercetări pot fi aplicate pentru explorarea inegalității nu doar inter-statale sau inter-organizaționale, ci și a celei socio-economice cu toate ramificațiile acesteia (precum mișcarea Occupy Wall-Streetși conflictul dintre așa-numiții 1% și 99%). Nu în ultimul rând, pe măsură ce observăm similitudinile dintre comportamentele organizațiilor pe piețe și cele ale statelor în calitate de actorigeoeconomici, ne reamintim de maxima enunțată de Sun Tzu în Arta războiului: „controlul unei forțe numeroase se bazează pe același principiu prin care se controlează o forță de câțiva oameni” – într-adevăr, fie că vorbim de firmeși piețe, fie că vorbim de state și economii naționale, se regăsesc teme și tipare foarte asemănătoare în felul în care abordează competiția.

Drept concluzie, putem afirma fără îndoială că drumul autorului de la date „neîmblânzite”, în stare brută, la sculptarea atentă a numerelor în informații pline de înțeles din punct de vedere calitativ și cantitativ a condus la o lucrare foarte interesantă și profundă care, dacă va fi folosită cu atenția cuvenită, poate îmbogăți semnificativ teoria economică și procesul decizional al politicilor publice. Dacă metodologia inovativă și compilarea meticuloasă a datelor formează coloana vertebrală și scheletul cercetării, numerele-i sunt însuflețite de gândurile și întrebările pe care le suscită, de inspirația de care dă dovadă și de căile de aprofundare către care ne invită.