Un articol de Maria Popescu și Clara Volintiru

Deținerea președinției Consiliului Uniunii Europene de către România, ca prim exercițiu de acest fel, poate fi atât o oportunitate, cât și o provocare. Reprezintă oportunitatea de a demonstra „în lumina reflectoarelor” competența cadrelor de specialitate din ministere care lucrează de ani de zile cu dosarele din pachetele de negociere actuale. Lansarea Cărții Albe ,,Prioritățile României și Președinția Consiliului Uniunii Europene” la sfârșitul anului 2018 a avut rolul de a forma un set de priorități în fiecare domeniu politic, prin intermediul unui diagnostic adecvat al situației curente. Informațiile transmise în cadrul acestui document au fost (și continuă să fie) menite a se adresa atât oficialităților, cât și publicului larg.

Contextul actual

În momentul de față, Uniunea Europeană se confruntă cu numeroase provocări care justifică dezbaterile despre viitoarea structură și direcția acesteia. O serie de teme omniprezente au ieșit la iveală din diagnosticul stării curente a Uniunii. În primul rând, se menține lipsa convergenței între regiunile Europei și între diferite categorii sociale. A doua zonă de sensibilitate o reprezintă modelul interguvernamentalismului sau guvernanța structurată pe mai multe niveluri în cadrul Uniunii; date fiind toate schimbările transnaționale sau sectoriale care se nasc, ideea unei Europe cu mai multe viteze pare greu de aplicat.

Liniile de divizare

Noi linii de divizare apar în Uniunea Europeană, fără a se fi rezolvat neapărat disparitățile istorice de dezvoltare dintre state membre și dintre regiuni. Divizările manifeste în contextul construcției comunitare – între diferitele categorii socio-economice de-a lungul și de-a latul UE, precum și intra- statele membre – sunt la fel de importante ca divizările tradiționale care premerg epoca integrării europene.

Divizările regionale sunt prezente în mod constant în UE și nu se mai aliniază neapărat cu separarea clasică de state membre vechi versus state membre noi. Statele membre mai noi se confruntă cu provocări legate de convergență sau de reducere a decalajelor, multe dintre acestea fiind recent etichetate de Comisia Europeană drept „regiuni rămase în urmă”. Cu toate că Europa Centrală și de Est încă se confruntă cu venituri scăzute în unele regiuni, rate mari de creștere economică au fost înregistrate în cadrul acesteia, spre deosebire de statele membre mai vechi din Europa de Sud (Portugalia, Spania, Italia și Grecia) ale căror regiuni sunt marcate de o creștere economică scăzută. Multe dintre statele membre ale UE au înregistrat o inegalitate regională în ceea ce privește creșterea, deoarece convergența a fost blocată în unele regiuni în timpul și după criza economică.

Divizările sociale au devenit din ce in ce mai vizibile, potrivit numeroaselor date furnizate de Eurobarometrele din ultimul deceniu. Valorile și încrederea cetățenilor europeni reflectă linii de divizare în plus față de cele socio-economice persistente. Criza economică din Europa de Sud și impactul social negativ al acesteia, precum și criza migrației din prezent amplifică nesiguranța socială înregistrată în toată Europa. Capitalele se comportă din ce în ce mai diferit față de zonele rurale din punct de vedere electoral (ex. Polonia, Ungaria, Bulgaria și Marea Britanie), bazându-se pe anumite valori specifce: capitalele rămân liberale și cosmopolite, zonele rurale se adaptează tot mai mult stilului tradițional sau chiar adoptă valori fundamentaliste.

Divizările economice ar fi trebuit să fie abordate încă din primele momente de existență a politicii de coeziune și a procesului de integrare. Totuși, decalajele economice continuă și amplifică nesiguranțele sociale și culturale. Conform unui studiu recent asupra statelor din Europa Centrală și de Est, apartenența la Uniunea Europeană a făcut ca prosperitatea să fie mult mai ușor de atins de către țările aflate în tranziție. În același timp consecințele eșecului sunt mai evidente pentru acestea. Inegalitatea veniturilor în Uniunea Europeană s-a diminuat semnificativ comparativ cu anul 2008, influențată fiind de un proces al convergenței venitului în țările europene. De asemenea, potrivit evaluărilor recente, mobilitatea generațiilor a stagnat sau a scăzut în multe dintre statele membre. Pe deasupra, mai multe țări din Europa Centrală și de Est și-au schimbat statutul din „regiuni slab dezvoltate” în „regiuni dezvoltate” în decursul Cadrului Financiar Multianual curent (CFM 2014-2020).

Înfruntarea problemelor comune interne și externe

O Europă cu mai multe viteze (multi-speed Europe) presupune practic eșecul în fața problemelor de ordin transnațional și comunitar. Cum divizările subnaționale sunt în creștere (vezi mai sus), o separare clară între statele membre ale Uniunii Europene este mai dificil de conturat. Contrar așteptărilor, creșterea divizărilor subnaționale între regiuni, între orașe și localități rurale, între cetățeni fac proiectul european mai interdependent, deoarece doar împreună statele membre își pot folosi avantajele și pot forța găsirea de soluții comune la vulnerabilitățile și amenințările din prezent. Acestea din urmă se reflectă nu numai la nivel subnațional, ci și la nivelul întregii Europe (ex. criza migrației, criza legitimității, competitivitatea pe piețele globale).

În discursul despre „Starea Uniunii” transmis în septembrie 2018, președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a subliniat importanța unității în a combate amenințările interne și cele externe: ,,Unită, ca o uniune, Europa este o forță de luat în calcul”. Ca măsură de întărire a Uniunii Europene, Junker a menționat victorii precum creșterea economică înregistrată (în urma haosului cauzat de criza economică), poziția economică globală a UE (al cărei PIB reprezintă 40% din totalul înregistrat la nivel mondial), mărimea și elasticitatea pieței unice, precum și Acordul de la Paris privind schimbările climatice. În ceea ce privește provocările viitoare, președintele Juncker a făcut trimitere la angajamentele din cadrul politicii de vecinătate, în special în zona Balcanilor de Vest, precum și la asumarea unui rol mai activ în crizele umanitare, precum cea din Siria. În privința angajamentelor, el a rezumat câteva dintre prioritățile actualului cabinet: (1) o piață unică digitală mai inovatoare, (2) o uniune economică și monetară mai aprofundată, (3) o uniune bancară, (4) o uniune a piețelor de capital, (5) o piață unică mai echitabilă, (6) o uniune energetică cu o politică prospectivă în domeniul climei, (7) o agendă cuprinzătoare în materie de migrație, (8) o uniune a securității.

Dimensiunea politică: „It’s the politics, stupid”

Se pare că dimensiunea politică este cea mai mare provocare pentru viitorul Uniunii Europene. Cum UE a fost creată de sus în jos, și soluțiile pentru tumultul existent în momentul de față ar trebui să fie de sus în jos. Statul de drept este unul dintre motivele de tensiune politică la nivelul statelor membre. În ciuda faptului că procedurile articolului 7 au fost inițiate împotriva Ungariei (în 2015) și Poloniei (în 2017), există incertitudini din ce în ce mai mari asupra modului în care UE va consolida statul de drept în țările membre. Printre metodele de conformare s-ar putea include condiționările clare de finanțare corelate cu respectarea statului de drept în viitorul Cadrul Financiar Multianual (CFM 2021-2027). Aceste tipuri de sancțiuni au dezavantajul că întăresc retoricele naționaliste și eurosceptice, constituind „victorii à la Pirus” pentru UE. Cu toate acestea, persistă un foarte redus angajament în a întări măsurile de sprijinire a statului de drept (ex. alocările bugetare pentru organizațiile societății civile care promovează valorile democratice în statele membre ale UE sunt de doar 50 de milioane de euro).

Partidele extremiste câștigă teren în toată Uniunea Europeană. Cum există din ce în ce mai multe partide eurosceptice în Europa (ex. în Ungaria, Polonia, Italia), se prevede un viitor eșec al multilateralismului în UE. Statele membre ale Uniunii trec printr-un tumult politic deoarece ciclurile electorale dovedesc că există o polarizare a principalelor partide politice. Scenele naționale se împart între partidele de masă și cele extremiste. Forumurile europene de luare a deciziilor vor suferi și ele inevitabil în procesul de implementare și reprezentare a punctelor de vedere naționale. Criza politică de la periferie (ex. Italia, Spania), în Europa Centrală și de Est (ex. Polonia, Ungaria), în Europa de Vest (ex. Franța, Olanda) conduce către amenințări la adresa Uniunii Europene ca întreg. În fața acestor trenduri politice la nivel național, Consiliului Uniunii Europene se pare că îi lipsește unitatea unei viziuni și este incapabil să propună programe alternative convingătoare.

Dintr-o parte în alta a Uniunii Europene și, în special, în Europa Centrală și de Est, există o scădere duală atât a calității democrației (quality of democracy – QoD), cât și a calității guvernanței (quality of governance – QoG). Cum multiculturalismul este din ce în ce mai respins de partidele extremiste, calitatea democrației este afectată de scăderea reprezentativității nemulțumirilor și preferințelor populare. La nivelul UE, aceasta combină diverse aspecte legate de legitimitatea procedurală, dat fiind faptul că responsabilitatea democratică impune procese decizionale clare și transparente la nivel național și la nivel european. Provocările legate de calitatea scăzută a guvernanței, în special în noile state membre, sunt în legătură directă cu corupția, cu statul de drept și cu folosirea (in)eficientă a resurselor naționale și europene. Principala preocupare cu privire la calitatea guvernanței în cazul noilor state membre este amplifcată de capacitatea instituțională mai slabă la nivel subnațional. În contextul deprecierii calității democrației și a guvernanței, se diminuează beneficiile cetățenilor ca urmare a integrării. Ca atare, se accentuează tentațiile extremiste. Subsidiaritatea Uniunii Europene este din nou pusă sub semnul întrebării privind raportul optim dintre putere și responsabilități, dintre Uniunea Europeană și statele membre, în contextul creșterii interdependențelor și a eșecului de coordonare asupra unor politici specifce (ex. energie, migrație, socială). Elitele politice nu reușesc să propună soluții coerente pentru aceste provocări curente.

Dimensiunea economică

Există pesimism cu privire la o potențială reapariție a crizei economico-fnanciare în Uniunea Europeană. Convergența economică limitată între țările din centru și de la periferie a lăsat multe părți nemulțumite, iar Brexit se pare că va avea un impact negativ asupra piețelor interne. Cea mai mare provocare pentru UE (în special după Brexit) este să dezvolte o piață de capital funcțională, capabilă să susțină obiectivele antreprenoriale și inovative ale dezvoltării. În Europa Centrală și de Est, în momentul de față, companiile se bazează 90% pe bănci când vine vorba de finanțare, pe când, la nivelul statelor membre precum România, aproximativ 75% din întreprinderile mici și mijlocii sunt autofinanțate. În special în sectorul high-tech, accesul la o piață de capital matură, bine dezvoltată, este esențială pentru succes.

În privința provocărilor economice, este important ca mobilitatea și competitivitatea pieței unice să se dezvolte mai mult decât suma părților componente și să se specializeze la nivel global pentru a putea stimula creșteri economice sustenabile de-a lungul regiunilor. Indicele competitivității regionale este un indice subnațional, util, calculat de Comisia Europeană. Deși unele regiuni și state membre rămân lideri din punct de vedere industrial (ex. Germania, Franța, Italia), există și noi actori în domenii precum antreprenoriatul dezvoltat în țările baltice sau producția agricolă din țări ca România și Bulgaria. Competitivitatea pieței unice europene este importantă în special în contextul general al războiul comercial (creșterea protecționismului și contestarea liberalizării multilaterale). Din punct de vedere extern, UE pierde teren în comerțul internațional, în competitivitatea corporațiilor sale multinaționale și în inovație. Un consens se cere atins cu privire la diminuarea acestor amenințări care privesc creșterea și dezvoltarea Europei. Creșterea economică este fundamentală pentru dezvoltarea noilor state membre. Europa Centrală și de Est a înregistrat rate mari de creștere de-a lungul ultimilor ani. Prosperitatea trebuie să fie generată local, depinzând de un număr de afaceri mici și mijlocii, iar aceste țări trebuie să tindă spre inovație și integrare de noi tehnologii ca principali actori ai dezvoltării economice locale. Gradul la care dezvoltarea națională și regională este transpusă în bunăstarea fiecărui individ este de o importanță semnificativă. În ciuda performanței economice crescute din multe state membre ale UE, oamenii nu resimt benefciile, după cum arată cifrele crescute în ceea ce privește inegalitatea veniturilor.

Dimensiunea socială

Europa se confruntă cu câteva provocări din punct de vedere social în momentul de față. Pe de o parte, problema piramidei demografce înseamnă nu numai o creștere a presiunii măsurilor de protecție socială pentru populația mai în vârstă, ci și o pierdere serioasă a capacității de consum pe piața internă. Fluxul de migrație internă ar putea să satisfacă cererea incompletă din prezent de pe piața muncii, dar totodată impune presiuni semnificative de asimilare pentru instituții și pentru societăți. Pe de altă parte, designul modelului social în Uniune este un subiect deschis dezbaterilor, de la o nouă componentă socială la un nou fond social. Protejarea și păstrarea demnității umane reprezintă pietre de temelie ale proiectului umanistic european. În același timp, în fața numeroaselor provocări economice și de securitate, și nu în ultimul rând în fața crizei migrației din prezent, Europa pare predispusă a se întreba cu privire la rolul său și la posibilitatea de a se asigura că cetățenii săi își ating pragul de calitate a vieții și demnitate a existenței care deseori poate constitui un punct de referință pentru alte țări. Retorica populistă care este din ce în ce mai antiliberală și antieuropeană. Simțul civic pare a fi pierdut din moment ce apar discrepanțe sociale în formarea unor noi identități divizionare bazate pe valori, etnie și religie. Sentimentul de bunăstare a cetățenilor Uniunii Europene este pus la încercare în mod accelerat de factorii interni (criza economică, extremism politic) și externi (războiul comercial, amenințările cibernetice, migrația). Sentimentul de apartenență la un spațiu comun este vag, învăluit într-o nesiguranță social-economică și, ca atare, este mai predispus la cei care țintesc către identitatea națională.

Dimensiunea tehnologică

Dezvoltările care au loc ca parte a „Revoluției Industriale 4.0” impun tensiuni semnificative asupra Uniunii Europene din punctul de vedere al competitivității și al reglementărilor. Disputele cu giganții multinaționali din domeniul digital au generat o serie de reglementări ale Uniunii Europene. Dezvoltarea programelor de inteligență artifcială (AI) se bazează în mare parte pe colectarea de date, care impune noi reglementări pentru confidențialitatea datelor și pentru potențialul competitiv al companiilor din UE în raport cu cele din SUA și China. Cu toate că modelul industrializării 4.0 digitalizarea și inteligența artificială oferă soluții eficiente pentru o serie de provocări, el ridică semne de întrebare cu privire la impactul din punct de vedere social, al angajărilor, al educației și al guvernanței. Țările din Europa Centrală și de Sud-Est sunt cele mai dinamice din UE. Convergența lor rapidă are loc în domeniul digitalizării, infrastructura digitală a regiunii fiind relativ bine dezvoltată. Țările din Europa Centrală și de Sud-Est sunt la egalitate cu UE15 în ceea ce privește accesul la internet și folosirea conexiunilor mobile. Atragerea de oameni talentați și calificați este importantă pentru competitivitatea celor mai multe dintre sectoarele economice, în special IT&C. Pentru a-i atrage cei mai buni dintre cei mai buni, companiile europene din domeniul IT ar trebui să fie ,,locuri bune de muncă” și să le ofere angajaților ,,proiecte interesante de lucru”. Companiile care se descurcă bine în momentul de față în Europa Centrală și de Est sunt cele care au colaborări cu centrele universitare locale și cu afacerile de tip start-up. În contextul inițiativei Comisiei Europene ,,StartUp Europe”, important este că majoritatea afacerilor de acest tip se nasc la nivel global. Multe companii din domeniul tehnologic trec de la aplicații mobile la tehnologie avansată. Ca atare, necesare, dar nu suficiente, drept condiții pentru a performa sunt accesul la capital (ex. piețe mari precum SUA, Marea Britanie, Japonia) și accesul la oameni bine pregătiți (ex. ingineri în calculatoare, specialiști în afaceri). Mai mult decât suma părților componente, companiile din UE de tip start-up din domeniul tehnologic au nevoie de un ecosistem fructuos pentru a putea performa și a fi competitive pe piețele globale.

Pentru a putea reflecta cu exactitate dinamica și provocările sectorului tehnologic din UE de la momentul curent, este important să fie implicate acceleratoare de afaceri în procesul de elaborare a politicilor care modelează mediul antreprenorial comunitar.

Realizările după mai mult de 100 zile de #RO2019EU

Până la 18 aprilie 2019, când s-au împlinit 100 de zile de la preluarea președinției rotative de către România în cadrul Consiliului Uniunii Europene, au fost promovate 90 de dosare legislative care aduc mari beneficii vieții tuturor europenilor (80 de dosare închise și 10 interpretări comune pe bugetul UE pe termen lung). În cadrul priorității „Europa convergenței”, președinția Românei la Consiliul Uniunii Europene are ca scop contribuția pentru a asigura dezvoltarea durabilă și echitabilă pentru toți cetățenii și statele membre, prin convergență și coeziune. Au fost promovate 63 de dosare legislative, printre temele discutate fiind piața unică digitală, directiva pentru gazele naturale, uniunea bancară, lupta pentru condiții de muncă transparente și previzibile și pentru emisii reduse de dioxid de carbon de la camioane.

Cele 8 dosare discutate în ceea ce privește pilonul „Europa siguranței” – care se urmărește consolidarea Europei printr-un plus de coeziune între statele membre pentru a face față noilor provocări de securitate ce amenință siguranța cetățenilor și prin sprijinirea inițiativelor de cooperare în domeniu – au provocat dezbateri despre îmbunătățirea securității cărților de identitate și întărirea poliției de frontieră și a gărzii de coastă.

„Europa valorilor comune” urmărește stimularea solidarității și coeziunii UE prin promovarea politicilor privind combaterea discriminării, egalitatea de șanse și tratamentul egal pentru femei și bărbați, precum și creșterea implicării cetățenilor, în special a tinerilor, în dezbaterile europene. În cadrul acestei priorități, au fost dezbătute 4 dosare despre avertizori sau echilibrul dintre viața profesională și cea privată.

În cadrul formațiunii Afacerilor Generale, au fost negociate 15 dosare referitoare la Brexit, urmărind a asigura o tranziție lină spre UE27 și a furniza măsurile necesare în cazul unui Brexit fără acord. Repere esențiale rămân Summitul informal al șeflor de stat sau de guvern din Uniunea Europeană (9 mai, Sibiu) și alegerile pentru Parlamentul European (23-26 mai 2019, în toate statele membre ale Uniunii Europene).

Principalele provocări și oportunități pentru Uniunea Europeană și România

În momentul de față, Uniunea Europeană se confruntă cu provocări din punct de vedere structural și din punct de vedere contextual. Din punct de vedere structural, este necesară o corecție amplă, spre a aduce proiectul european către o nouă dimensiune. Găsirea unei balanțe între subsidiaritate și un rol mai important al UE pe plan mondial ar fi o cerință destul de dificilă, date find divergențele de opinie între și în interiorul statelor membre. Din punct de vedere contextual, există probleme iminente în agenda liderilor: fără-precedentul eveniment Brexit, probleme cu privire la migrație, securitate, apărare cibernetică, construirea unui Cadru Financiar Multianual (CFM) prin care să se sporească valoarea adăugată fără a impune sarcini adiționale asupra statelor membre.

Cartea Albă ,,Prioritățile României și Președinția Consiliului Uniunii Europene” a schițat trei dimensiuni prin care România își asumă președinția prin rotație a Uniunii Europene. În primul rând, a fost realizată o analiză a mediului politic, economic, social și tehnologic al UE. Fiind în primul rând o piață comună, este benefic să dispunem de o analiză a pieței în momentul de față. În al doilea rând, sunt analizate provocările și oportunitățile pe care UE le întâmpină în România la nivel general și specific. UE este supusă unor provocări imputabile Brexit-ului, insecurității cibernetice, dezinformării, viziunii divergente la nivel național și între actorii instituționali, zarvei cu privire la alegerile europene, schimbărilor climatice, dependenței de energie și terorismului. În ceea ce privește oportunitățile, UE poate avansa spre a-și întregi piața digitală, a promova Uniunea Economică și Monetară (UEM), a încheia relații comerciale care să-i consolideze abordarea multilaterală, a dezvolta proiecte cu valoare adăugată și a dezvolta noi parteneriate cu Africa și zonele imediat apropiate acesteia. Principalele provocări ale României se nasc din factorii de dezvoltare (ex. infrastructură slabă și sistem de sănătate deficitar, abandon școlar, emigrarea intelectualilor) și din instabilitatea politică (ex. conflictele dintre Președinție și Parlament, numeroasele schimbări la nivel de guvern inclusiv componenta corelată cu Președinția la Consiliul UE).

Ultima parte din Cartea Albă ,,Prioritățile României și Președinția Consiliului Uniunii Europene” este dedicată priorităților pe care România ar trebui sa le mențină de-a lungul oricărei componente a Consiliului. Cu toate că există teme cu un puternic interes general, precum coeziunea și politica agricolă, și alte teme majore vor fi de asemenea foarte importante, din motive strategice. Cea din urmă categorie include subiectele recurente ale Consiliului Afaceri Generale, precum Brexit și viitorul CFM. Un alt set de subiecte problematice e legat de migrație, securitate și amenințare cibernetică, deoarece acestea nu sunt problematice pentru România, dar sunt importante din punct de vedere politic pentru alte țări precum Franța și Germania.