La 8 septembrie 2015, Parlamentul European a adoptat o rezoluție dedicată unei viziuni integrate asupra patrimoniului cultural european. În cadrul acțiunii globale, definitorii, a Uniunii Europene de a unifica, în spațiul comunitar, toate politicile promovate de un stat, a devenit necesar un discurs unitar și asupra patrimoniului cultural.

Chiar în preambulul Tratatului Uniunii Europene se afirmă că semnatarii trebuie să se inspire din „moștenirea culturală, religioasă și umanistă a Europei”. De asemenea, articolul 3.3 din Tratatul de la Lisabona, în funcțiune în prezent, consideră că Uniunea trebuie să vegheze asupra salvării și dezvoltării patrimoniului cultural european.

În rezoluția din 2015 se vorbește de această abordare integrată, se vorbește despre sursele de finanțare, dar și despre noile modele de guvernare participativă pentru domeniul național și european. Se mai recomandă proclamarea, de preferință înainte de 2018, a unui „an european al patrimoniului cultural, material, imaterial și numeric, dispunând de un buget adecvat” care să aibă ca obiectiv încurajarea „cetățenilor europeni să descopere și să exploreze cultural, care valorizează principiul resurselor partajate și întărește colaborarea între planurile local, patrimoniul pentru a întări sentimentul apartenenței la un spațiu european comun”.

Documentul de atunci oferă un contur clar al ideilor privind cultura și patrimoniul cultural care preocupă organizația comunitară și se regăsesc, doi ani mai târziu, la 17 mai 2017, și în decizia Parlamentului European care declară 2018 „An european al patrimoniului cultural”.

Eurobarometrul privind patrimoniul cultural, publicat în decembrie 2017, arată că 84% dintre participanții la sondaj consideră că patrimoniul cultural este important, 88% – că trebuie să se învețe în şcoli despre patrimoniul cultural al Europei. Şi cine să acționeze pentru protejarea patrimoniului? 46% indică autoritățile în acest rol, 39% – factorii locali şi regionali, 34% se referă chiar la cetățeni.

Anul patrimoniului are în centrul atenției copiii şi tinerii, cei responsabili de viitorul civilizației europene. Acelaşi accent se referă la valoarea educativă a patrimoniului cultural, ca şi la contribuția sa la dezvoltarea economică şi socială durabilă. Pentru că, indiscutabil, patrimoniul cultural generează dezvoltare şi creştere economică. Un studiu de la începutul acestui an arată că sectorul patrimoniului cultural al Uniunii Europene are 300 de mii de angajați, iar angajații indirect legați de patrimoniu, inclusiv serviciile de traducere şi de securitate, sunt în număr de 7,8 milioane. Fiecare loc de muncă din sectorul patrimoniului generează 26,7 locuri de muncă aflate în conexiune cu acesta, mai ales în turism şi transporturi.

Patrimoniul cultural cunoaşte mai multe forme, prezentate sistematic în materialele specializate. El poate fi un patrimoniu tangibil, vizibil, cum sunt chiar clădirile şi monumentele, oraşele istorice şi siturile arheologice, dar şi artefactele, maşinile şi obiectele tehnice, cărțile, hainele şi alte produse textile. În partea opusă se află patrimoniul netangibil, care nu are o formă fizică evidentă. Este vorba de tradiții şi practici, reprezentări, expresii şi exprimări, cunoştințe, limbaje şi exprimări orale, artele spectacolului. Mai avem şi patrimoniul natural , flora, fauna şi peisajele, şi patrimoniul digital, cel mai nou venit în discuția despre patrimoniu, care cuprinde resursele create în spațiul digital sau care au fost digitalizate pentru a fi conservate, indiferent că sunt texte, imagini sau sunete.

Europarlamentarul român Mircea Diaconu, vicepreşedinte al Comisiei pentru Educație şi Cultură de la Strasbourg, este unul dintre principalii susținători ai acestei inițiative. Ca raportor şi observator al Parlamentului European pentru „Anul european al patrimoniului cultural”, Mircea Diaconu declara că aducerea culturii mai aproape de inima societății şi a politicii europene şi realizarea unei platforme necesare pentru colaborare şi schimburi de bune-practici pentru toți actorii culturali, din toate statele membre ale Uniunii Europene este „intenția din spatele propunerii mele inițiale privind dedicarea unui «an european» patrimoniului cultural”.

În România, coordonatorul național al „Anului european al patrimoniului cultural” este Institutul Național al Patrimoniului. Scopul „Anului european al patrimoniului cultural” este încurajarea societății de a descoperi şi explora patrimoniul european, de a creşte conştientizarea pentru istoria şi valorile comune şi de a consolida apartenența la diversitatea culturală din spațiul european. În momentul lansării „Anului european al patrimoniului” în România, au fost prezentate inițiativele în domeniu care domină agenda publică din aceşti ani: Centenarul Marii Uniri, Festivalul Internațional de Artă Europalia, Sezonul România-Franța, Președinția Consiliului UE în 2019 și programul Timișoara – Capitală europeană a culturii 2021.